Arhitectul Michel Anastasiu – cel care a realizat programul, schitele preliminare si desenele de executie pentru Centrul Cultural Roman din Montréal – explica stransa legatura care a existat de la inceput intre Biserica Buna Vestire si Centru. Chiar alegerea sa ca arhitect al viitoarei constructii se datoreaza acestui fapt: «Faceam parte din Consiliul parohial al Bisericii si eram membru al Bisericii. Era normal sa dea contractul unui arhitect roman», spune el. De altfel, Michel Anastasiu a donat 80% din onorariu si toti membrii din comitet au contribuit – oferind materiale sau lucrand benevol – la realizarea proiectului. Ideea de a avea un centru cultural pentru toti romanii aflati in metropola canadiana ii entuziasmase pe toti.
Biserica Buna Vestire este una dintre asociatiile fondatoare. Ea a oferit terenul pe care s-a construit Centrul si a garantat imprumutul. O parte din fondurile donate Bisericii – afirma arhitectul Anastasiu – au fost folosite pentru realizarea noului proiect, deoarece «oamenii dau la biserica, dar nu pentru activitati culturale». Cu toate acestea, au fost sume oferite anume pentru construirea Centrului insa si acestea au trecut, in mare masura, tot prin Biserica – singura in masura sa ofere chitante pentru deducere din impozit. Pe de alta parte, Michel Anastasiu recunoaste ca, in campania privind strangerea de fonduri pentru construirea Centrului, parintele Petre Popescu a fost un «element important». Doar ca rolul sau nu s-a marginit la atat: «Parintele voia la inceput ca Centrul sa faca parte din Biserica. A fost ceva sa reusesc sa pun separat noua constructie si sa-i dau o arhitectura specifica.»
Cu toate acestea, rezolutia adoptata la 3 mai 1981 – care a devenit regulament, introdusa si in regulamentul Bisericii – a stabilit independenta Centrului fata de Biserica si participarea tuturor asociatiilor fondatoare (sapte la numar) la conducerea si administrarea acestuia. Realitatea, spune Michel Anastasiu, a fost alta: «Biserica lui Popescu, Buna Vestire, a incercat intotdeauna sa influenteze activitatile Centrului. Personalitatea parintelui Popescu era speciala. Si in ceea ce priveste Biserica Buna Vestire el lua toate hotararile, desi regulamentul nostru facut de vechii bucovineni stabilise ca administratia nu trebuie condusa de preot, care trebuia sa se ingrijeasca doar de aspectele spirituale. Domnul Stanciu era presedinte, dar Popescu preotul lua decizii peste capul lui».
Revolutia peste ocean
Centrul Cultural ramane numai in teorie un proiect al unitatii (conceput fiind ca o federatie a asociatiilor romanesti): discordia intre membrii sai se manifesta sub variate forme. Cei care sunt sustinatorii unei pozitii anticomuniste nu vad cu ochi buni relatiile altora cu tara. Din aceeasi pricina, bucovinenii care au fondat Biserica Buna Vestire refuzasera sa aiba vreo legatura cu Biserica-mama, preferand acoperirea canonica a Episcopatului Ortodox Rus (fondat de «rusii albi» care s-au stabilit in 1918 in Satele Unite, infiintand apoi reprezentanta si la Montréal).
Conflictul iese la suprafata in 10 ianuarie 1990, cand patru asociatii (Federatia Asociatiilor Romanesti din Canada, Asociatia Romana din Canada, Biserica Greco-Catolica si Ora de Radio Romaneasca) organizeaza o adunare taxata drept «ilegala» de catre Michel Anastasiu – presedintele CCRM din acea perioada. Arhitectul considera ca a fost o actiune de sabotare deliberata a adunarii generale a consiliului de administratie a Centrului, care fusese anuntata pentru data de 22 februarie 1990. Drept urmare, in adunarea generala din 25 aprilie se ia decizia ca asociatiile respective sa fie expulzate.
Michel Anastasiu considera ca actiunea cu pricina trebuie pusa in legatura cu Revolutia din Romania: «E prea aproape de evenimentele care au fost in tara ca sa nu ne punem intrebarea. Ideea era de a distruge Centrul. Au primit directive sa actioneze? Nu stiu.» Fostul presedinte al CCRM crede ca in tara anumite persoane aveau interes sa nu lase sa se formeze o comunitate romaneasca puternica peste ocean. Adunarea din 10 ianuarie 1990 a fost precedata de o «boicotare constanta» a activitatilor Centrului: absenta de la adunarile generale sau atitudine contestatara.
Unde-i Vatra nu-i tocmeala
«Parintele Popescu nu a vrut niciodata sa spuna exact de ce nu au mai vrut rusii albi sa dea acoperire canonica Bisericii noastre», spune Michel Anastasiu. Cert e ca in 24 iunie 2001 Biserica Buna Vestire hotaraste afilierea «fara conditii» la Episcopia de la «Vatra». Consiliul de administratie al Centrului Cultural incearca sa-si clarifice statutul in noua situatie, insa nici una dintre scrisorile trimise la «Vatra» nu primeste raspuns.
Cu timpul, devine evident faptul ca intelegerea facuta cu Biserica in 1981 nu mai este valabila. Dinainte deja – sustine Michel Anastasiu – relatiile se deteriorasera: «Nu reuseam niciodata sa facem o programare care sa convina si Bisericii. Ei preluau toate activitatile care puteau aduce niste bani, cum era, de exemplu, Balul primaverii. Noi ramaneam cu anumite activitati culturale care nu erau rentabile. Si pe acestea, eram nevoiti sa le tinem la subsol – care la inceput nici nu era amenajat. Iar cand erau “sus” activitati, noi nu aveam dreptul sa facem altele “jos”».
CCRM se poate mandri totusi cu cateva realizari notabile: organizarea sarbatorilor nationale, crearea Centrului Brancusi – coordonat de doamna Viorica Velescu (avand activitati de promovare a artistilor plastici romani), infiintarea unor ansambluri de dansuri si a trupei de teatru Cortina – care a functionat aici aproape trei ani.
La 17 decembrie 2001 are loc o noua «adunare generala ilegala» – in opinia arhitectului Anastasiu – a CCRM, ocazie cu care este ales un nou comitet administrativ, cu un alt presedinte, in persoana doamnei Stefania Polizu. Michel Anastasiu, presedintele demis, considera ca inlaturarea sa se explica prin insistenta cu care a sustinut clarificarea situatiei Centrului si revenirea la vechiul regulament.
La 27 august 2004, Michel Anastasiu a inceput – impreuna cu alti doi fosti membri ai consiliului, George Stanciu si Filip Lupu – o actiune in justitie la Curtea Superioara a Québecului contra Bisericii Buna Vestire. Ei solicita anularea afilierii Bisericii cu Episcopia de la Vatra (si alegerea prin vot a Episcopiei care sa dea acoperire canonica), anularea deciziilor luate de actualul comitet administrativ, organizarea unei noi adunari generale si realizarea unei intelegeri legale care sa-i dea Centrului posibilitatea de a reveni la functiile sale.
