Desi nu se obisnuieste, vom incepe articolul cu o intrebare. Cati spectatori credeti ca poate aduna formatia Phoenix la un spectacol sustinut in diaspora, intr-o comunitate cu aproximativ 50.000 de romani? Nu va grabiti cu raspunsul. Va amintim ca, in decembrie anul trecut, trupa a trebuit sa sustina, in acelasi oras (Montréal, ca sa nu incapa dubii) doua spectacole in loc de unul, datorita numarului foarte mare de solicitari de bilete. Atunci au fost, in total, peste 800 de spectatori la cele doua concerte.
Ei bine, daca la intrebarea de la inceputul materialului ati dat un raspuns de ordinul miilor, puteti taia linistiti un zero. Pentru ca la spectacolul Phoenix din data de 12 iunie au fost vandute 146 de bilete (nu e greseala de tipar, o suta patruzeci si sase de bilete!).
Surprinzator, dar explicabil. Pe de o parte, tocmai prin apropierea prea mare in timp a celor doua concerte (doar 6 luni), astfel ca romanilor din Montréal nu a apucat probabil «sa li se faca dor» din nou de Phoenix. Pe de alta parte, din cauza pretului mai mare al biletelor (35 de dolari, fata de numai 25 la precedentul spectacol). Ca sa spunem lucrurilor pe nume pana la capat, potentialii spectatori si-or fi adus aminte ca la concertul anterior sonorizarea a lasat mult de dorit, si conform proverbului care spune ca «cine s-a fript cu ciorba sufla si-n iaurt», nu s-au grabit sa investeasca 35 de dolari intr-un spectacol de la care se asteptau la aceeasi acustica slaba. Argument gresit totusi, fiindca spectacolul de duminica trecuta a avut loc intr-o alta sala, cu o acustica «adevarata». Si, ca sa notam si ultimul posibil motiv al prezentei reduse la spectacolul Phoenix, sa amintim ca programarea acestuia exact in aceeasi zi cu Marele premiu de Formula 1 al Canadei nu pare sa fi fost o idee foarte buna…
Cu toate aceste explicatii, o sala de 800 de locuri in care s-au asezat 146 de spectatori (hai 150-160, daca numaram si «biletele de protocol», oferite gratuit) este in masura sa explice supararea lui Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix. Dupa ce la precedentul concert a acuzat (pe buna dreptate) acustica slaba a salii, de aceasta data a avut surpriza sa cante in fata unui public care ar fi incaput fara mari probleme intr-un autobuz. Explicabila, credem, decizia sa de a nu mai veni in aceste conditii la Montréal. Nu ne ramane decat sa speram ca se va gasi un organizator care sa puna pe picioare un spectacol (eventual turneu) Phoenix pe masura aspiratiilor grupului si a asteptarilor fanilor.
Ping-pong cu pisica
Organizatorul spectacolului de la Montréal, George Rusu, spune ca vina principala pentru modul cum a iesit spectacolul Phoenix ii apartine impresarului trupei, John Stoenescu, un roman stabilit in Toronto, prieten al interpretilor de la Phoenix. «El nu a vrut sa lase din pret absolut deloc, nici cand a vazut ca sala ramane aproape goala. Chiar inainte de inceperea spectacolului a venit un grup de studente, care au solicitat sa li se faca o reducere de cativa dolari, pentru ca erau mai multe, si el a refuzat categoric. Se pare ca nu si-a dat seama ca nu cu pret mare la bilete se face castigul, ci cu numar cat mai mare de spectatori», spune George Rusu.
La randul sau, John Stoenescu accentueaza pe calitatea salii, a echipamentului (4 tone!), si a facilitatilor oferite trupei (transport transatlantic, autocar cu 12 cusete etc), afirmand ca in aceste conditii, biletele au fost chiar ieftine, fata de alte forme de divertisment oferite pe plan local. «Cauzele au fost complexe, obiective si subiective. Ca producer/promoter al acestui turneu maraton, am acordat un sprijin exagerat promoterilor locali (din orasele turneului), pentru a-i ajuta sa invinga obstacolele legate de sezon, evenimente concurente etc. Succesul a variat de la un promoter local la altul, functie de efortul si de rutina lor, de simpatia fata de protagonistii din cadrul si de pe langa formatia Phoenix. La Montréal, nivelul acestei “simpatii” a fost minim, si rezultatul a fost pe masura.»
Recunoscand ca la Montréal nu a realizat nici un profit, John Stoenescu lasa, totusi, o speranta fanilor Phoenix: «in showbusiness, ca de altfel in toate celelalte domenii ale existentei… nimic nu e garantat. Poate la o ocazie viitoare Phoenix va renaste.» Asa sa fie!
