Pe Radu Pavel Gheo l-am cunoscut pe vremea cand, studenti la Litere in Timisoara, mergeam intr-una din primaveri la Iasi pentru a participa la un colocviu despre Eminescu. Dar Gheo mai avea un motiv ca sa faca aceasta calatorie: acolo se afla fata pe care o iubea. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca face drumul spre Iasi aproape in fiecare saptamana. Probabil astfel invatase sa valorifice interminabilele ore, fiind atent la oameni si la povestile lor.
Il regasesc, in ultima sa carte, la fel de preocupat de lumea dimprejur. Doar ca de aceasta data calatoria se desfasoara in inima Americii contemporane. «Adio, adio, patria mea, cu i din i, cu a din a» este povestea unui fericit castigator la Loteria Vizelor, care isi descopera, pe zi ce trece, nefericirea. In vreme ce, pe plan literar, aduna premii, cartea lui Radu Pavel Gheo starneste vii reactii printre cei deja plecati sau dornici de plecare.
Greu de facut o analiza mai nuantata a Americii vazuta prin ochi de european sau, hai sa zicem, de roman. Un an, atat cat a petrecut in Seattle, i-a fost de ajuns lui Radu Pavel Gheo pentru a descoperi lumea cea noua in care ajunsese prin unul din capriciile hazardului. Se afla, impreuna cu sotia sa, Alina, in obisnuita situatie a proaspetilor emigranti determinati sa faca diverse «joburi» pentru a se descurca. Nimic deosebit pana aici, doar ca… tanarul cauta sa inteleaga sistemul in care e pe cale sa se integreze si iata ce constata: America este o lume a masinilor («Aici masina nu e doar ceva absolut necesar – e un obiect cultural»), oamenii sunt dependenti de masina, care este «un fel de proteza a corpului lor fizic, o proteza fara de care nu pot functiona eficient in cadrul organismului social». In campul muncii, modelul absolut este omul-masina, capabil sa munceasca fara intrerupere pe tot timpul programului. Munca, in sine, este si ea o «mecanica ritualizata», deoarece «America e o lume in continua agitatie si e atat de diversa incat iti ia ceva timp pana sa iti dai seama ca toata aparenta miscare haotica a componentelor sale umane este de fapt o agitatie controlata, dirijata conform unui grafic, pe canale si trasee proiectate meticulos in zeci de ani de consumism.»
Pana si timpul liber de care oamenii dispun (atat de putin, de altfel) este inclus in acest imens mecanism social, axat pe ideea de eficienta, de consum si de profit. «Societatea merge inainte. Prospera si creeaza un mit, the American Dream, care ii vrajeste pe saracii lumii. Numai ca, ajuns aici, iti dai seama ca – macar din cand in cand – in goana dupa cumparaturi, in pendularea mecanica intre slujba si televizorul de acasa, cu gandul la reducerile la nu stiu ce gen de pantofi sau la vreo marca de videorecorder, oamenii care formeaza uriasa masinarie sociala de aici au uitat ceva. Au uitat sa traiasca viata lor.» Pentru a completa imaginea societatii, sa amintim doar ca activitatea preferata a americanilor este shoppingul; de Sarbatori, cand aceasta indeletnicire atinge apogeul, imaginile devin aproape apocaliptice.
Dar analiza intreprinsa de autor nu este unidirectionala: el nu uita sa arate ca americanii sunt oameni corecti si cinstiti, toleranti si deschisi spre alte limbi si culturi. Ca statul are grija de cetateni si de drepturile lor (si toate acestea, ati ghicit, sunt prezentate prin opozitie cu starea acelorasi lucruri in Romania). Redactata sub forma de articole-eseuri, cartea lui Radu Pavel Gheo redevine, pe alocuri, neutra, asemenea unui studiu sociologic, de care o apropie si diversitatea subiectelor abordate: drepturile cetatenilor, libertatile lor, politica, mijloacele de propaganda, sistemul de plata, etc. Predomina insa subiectivitatea si spiritul critic, textul este adeseori pigmentat cu ironii de care nu scapa nici tovarasii de exil (vezi articolul despre «refuznicii» limbii romane).
Sa spunem ca, dupa un an, cei doi tineri decid sa se intoarca (mesajul cartii este indelung comentat pe siturile destinate emigrarii.) Sa fie mai bine totusi in Romania? Catusi de putin. Dar, cum spune autorul, «nu tuturor le prieste America». Pentru ca a fi emigrant inseamna a renunta la unele lucruri, la prea multe lucruri. Radu Pavel Gheo nu este totusi un inadaptat; el nu doreste sa se adapteze. Precum in cazul scrierii (cu i din i, cu a din a), totul este o problema de optiune.
Radu Pavel Gheo – «Adio, adio, patria mea, cu i din i, cu a din a»,
editia a doua, prefata de Liviu Antonesei, Polirom, 2004
