Un sondaj realizat de CROP pentru cotidianul La Presse, facut public la inceputul lunii iulie, arata ca ideea de suveranitate a Québecului a castigat din nou teren. Astfel, nu mai putin de 55% dintre quebechezi ar vota astazi pentru desprinderea provinciei francofone de Canada, in vreme ce doar 41% considera ca lucrurile trebuie sa ramana asa cum sunt. Reamintim ca problema independentei Québecului a fost supusa de doua ori votului popular – adeptii federalismului au castigat atat la referendumul din 1980 (cu 59.6%), cat si la cel din 1995 (cu doar 50.56%).
Greu de spus daca, in cazul unui nou referendum, rezultatele ar coincide cu cele ale sondajului CROP: dorinta de independenta a quebechezilor este constant subminata de teama unui posibil dezastru economic. Sigur ramane insa faptul ca suveranitatea e obiectivul fundamental al Partidului Québécois (PQ), aflat acum in opozitie.
Ar deveni Québecul, prin separare, o tara izolata si ingropata in datorii? Iata intrebarea pe care si-o pun, de fiecare data, cetatenii aflati in situatia de a vota pentru sau impotriva suveranitatii. Ei stiu ca obtinerea independentei ar aduce cu sine o serie de schimbari esentiale in toate domeniile de activitate. De altfel, nu multi dintre locuitorii provinciei sunt gata sa isi jertfeasca siguranta materiala de dragul unor idealuri – fie ele si nationale.
Cifre in duel
Identificand temerile populatiei, sustinatorii proiectului de independenta si-au propus sa le anuleze pe cale «stiintifica». Doar ca nu intotdeauna rezultatele au fost cele scontate. Astfel, in 1991, in vederea pregatirii referendumului din ’95, guvernul PQ condus de Jacques Parizeau a incredintat comisiei Bélanger/Campeau sarcina de a analiza situatia financiara a unui Québec suveran. Concluzia comisiei a fost ca, in caz de separare, bugetul quebechez s-ar confrunta cu un deficit de 9.2 miliarde de dolari. In 1994, un alt studiu – realizat, de data aceasta, de un grup de cercetatori de la Institutul National de Cercetare Stiintifica – ridica suma deficitului la 15 miliarde de dolari. Rezultatul referendumului din ’95: NU separarii, dar cu un scor extrem de strans, asa cum aratam mai sus.
Cativa ani mai tarziu, calculele par sa se schimbe: in 2000, guvernul condus de Parti Québécois constituia o noua comisie care sa analizeze dezechilibrul fiscal dintre guvernele federal si provincial. Rezultatele aratau acum ca un Québec suveran nu numai ca nu ar suferi pierderi, ci ar avea chiar castiguri de ordin material. Acestea s-ar adauga la beneficiile aduse de autoguvernare: dezvoltarea serviciilor publice in functie de propriile prioritati, orientarea politicilor de dezvoltare regionala in functie de realitatile fiecarei regiuni, apararea propriilor interese in planul politicii internationale, alegerea imigrantilor dupa propriile criterii si asigurarea perenitatii limbii franceze in zona.
Bernard Landry – de curand demisionat din functia de sef al Partidului Quebechez – trece toate aceste «realizari» in revista, ca prefata a unui alt studiu, publicat anul acesta (pe 5 mai), Studiu aprofundat asupra finantelor unui Québec suveran. Autorul cercetarii este François Legault, purtator de cuvant al opozitiei in probleme de dezvoltare economica si finante, sprijinit fiind de alti cinci experti in materie. Concluzia studiului este ca, in cinci ani, Québecul ar obtine un castig de 17 miliarde de dolari (obtinute, in principal, din recuperarea impozitelor varsate la Ottawa), bani care ar putea fi folositi pentru a ameliora calitatea serviciilor si a reduce datoria publica. Guvernul Charest a intampinat insa cu neincredere «bugetul» Québecului suveran. Michel Audet, Ministrul Finantelor, a afirmat ca studiul cu pricina prezinta o imagine falsa si trunchiata a finatelor quebecheze si ca nu ia in calcul cele mai importante consecinte ale separarii, cum ar fi costurile tranzitiei in materie de pierdere a locurilor de munca.
Locul nostru unde e?
Daca pentru quebechezii «pure laine», cuvantul «suveranitate» are rezonanta magica, nu tot astfel stau lucrurile cu imigrantii stabiliti in provincia francofona. Multi dintre ei au ales Québecul tocmai pentru ca face parte din Canada si, de aceea, este normal sa nu vada cu ochi buni o viitoare separare. Atrasi de cursurile de limba platite si de programele de invatamant mai ieftine decat in alte provincii, imigrantii ajung indata dupa aceea sa se confrunte cu dificultatea de a-si gasi un serviciu. Nu este un secret faptul ca – din punctul de vedere al ofertelor existente pe piata de munca – provincia Québec se prezinta mai slab decat multe dintre provinciile anglofone. Imigrantii se tem ca o posibila separare ar reduce si mai mult oportunitatile de angajare, fiindca multe dintre firmele anglofone ar decide cu siguranta sa isi mute sediul in alta parte. Fara a mai lua in considerare faptul ca provincia francofona si-ar pierde cel mai important «client» in materie de productie industriala: Canada.
Veniti pe continentul nord-american tocmai pentru a scapa de problemele economice de acasa si pentru a oferi copiilor lor sansa de a trai intr-o societate lipsita de probleme majore, imigrantii isi vad dintr-o data eforturile puse in pericol. O separare de Canada inseamna o perioada de intensa restructurare, de schimbari, de incercari si de esecuri. Unii sunt gata sa o infrunte. Ceilalti isi tin bagajele pregatite, pentru o noua plecare.
