Stan Patitul

In ultimii douazeci de ani, asigurarile de grup au devenit o componenta de baza in cadrul avantajelor sociale oferite angajatilor. Acest tip de protectie reprezinta, de fapt, mai multe asigurari specifice cuprinse intr-un pachet a carui prima se recalculeaza anual si este platita, de obicei, atat de catre companie cat si de angajat, in parti egale.
Iar de cand onoratii guvernanti au descoperit ca pretul medicamentelor este mai usor de suportat daca se imparte la mai multi, asigurarea de medicamente a devenit obligatorie pentru toti platitorii de taxe din Québec. Ca o platim la guvern, odata cu impozitul pe venituri (pentru cei ce nu au asigurare de grup) sau ca o platim la fiecare leafa (in cazul asigurarilor colective), aceasta protectie ne garanteaza un plafon anual al cheltuielilor pentru medicamente. Banuiesc ca pentru majoritatea dintre dumneavoastra aceste lucruri sunt deja cunoscute, mai ales daca aveti sau daca ati avut deja ocazia sa beneficiati de avantajele respective.
Doar ca o paranteza, protectia de grup nu diminueaza importanta asigurarilor individuale; dimpotriva, doar impreuna reusesc sa asigure o protectie financiara eficace. Asa ca, mai departe, o sa povestesc din pielea lui Stan Patitul, deoarece cel mai bine pricepem legile atunci cand ni se aplica.
Asadar, acum mai bine de sase ani nu-mi era prea clara obligativitatea de a adera la o asigurare colectiva atunci cand ai dreptul. Necazul a facut ca, in aceeasi perioada, sa am «ocazia» sa cunosc cum functioneaza sistemul de sanatate canadian – din interior, adica din postura de pacient. Dupa o perioada de spitalizare, peste care, daca o sa-mi permiteti, o sa trec fara alte comentarii, am fost nevoit sa-mi continui tratamentul la domiciliu, pentru inca o buna perioada. Insa, in afara spitalului, gratuitatea medicamentelor nu exista, drept care m-am prezentat la farmacie cu reteta.
Prima intrebare a farmacistului a fost: aveti asigurare de grup sau sunteti cu cea de la guvern? Nu aveam vreo asigurare speciala, asa ca – dupa calculele mele – eram sub protectia aceleia date de guvern. Zis si facut, farmacistul mi-a eliberat medicamentele la o fractiune de pret, iar medicamentele si-au facut efectul scontat, lucru pentru care-mi continui activitatile, cu drag si spor, si in prezent. Insa, in urma verificarilor facute de guvern dupa cativa ani, am primit o factura de la RAMQ (Régie de l’assurance maladie du Québec) pentru aproape patru mii de dolari. Bineinteles ca m-am simtit total nedreptatit, ba chiar complet frustrat ca m-au gasit tocmai pe mine bun de plata.
Dupa mai multe incercari de a ma declara nevinovat, mi s-a explicat foarte clar ca necunoasterea legii nu ma absolva de plata. Si anume, in perioada cand am cerut plata medicamentelor de la asigurarea guvernului, aveam dreptul si in acelasi timp obligatia sa ader la asigurarea de grup a sotiei. Urmatorul pas a fost sa transmit factura celor de la asigurarea de grup a sotiei, dar raspunsul a fost negativ, nu se poate cere plata medicametelor retroactiv, pentru cine nu era inclus in cadrul protectiei in acel moment.
Ei, si pana la urma m-am gandit eu: dar daca n-am sa platesc ce au sa-mi faca? Se pare insa ca si acest lucru a fost prevazut de legiuitor: cartea mea de asigurare medicala nu a mai fost reinnoita. Asa ca, mai de sila, mai de ciuda, pana la urma a trebuit sa semnez o sumedenie de cecuri post-datate – singura concesie ce mi s-a facut a fost acceptul platii in rate. Iar povestea v-o spun abia acum, deoarece tocmai am terminat de semnat ultima transa de cecuri pentru guvern si atunci m-am gandit ca cine-o face ca mine, drept ca mine o sa pateasca.
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
[email protected]