Ajuns cu emotii la Festivalul International de Folclor de la Drummondville (“Mondial des cultures”), ansamblul de copii “Doina” din Cluj-Napoca a reusit sa fie un adevarat ambasador al folclorului romanesc pe meleaguri canadiene. Intr-un clasament neoficial al celor 20 de formatii prezente la Drummondville, copiii din Cluj-Napoca – singura formatie de copii din festival – au ocupat un onorabil loc secund, dupa ansamblul din Slovacia. Spunem “clasament neoficial” pentru ca nu a fost vorba de un concurs, ci doar de un festival.
Ansamblul “Doina” a ajuns la Drummondville oarecum intamplator: invitati initial la alt festival folcloric (la Beauport, langa Québec), copiii si-au cumparat bilete de avion pentru Canada, ca sa afle ulterior ca festivalul s-a anulat. Ramasi cu biletele achitate, sansa dansatorilor a stat in instructorii lor, Camelia si Ioan Motoc, care s-au facut luntre si punte ca sa obtina o invitatie la un alt festival din aceeasi perioada. Si astfel, dupa doi ani, Drummondville-ul a avut din nou parte de dansuri transilvane.
Membrii trupei, cu varste cuprinse intre 12 si 17 ani, au sustinut mai bine de zece spectacole in cadrul festivalului, obtinand aplauzele prelungite ale unui public bun cunoscator de folclor (vorbim de unul dintre cele mai renumite festivaluri pe plan mondial). Mai mult, la parada folclorica desfasurata pe strazile orasului, grupul romanasilor a facut, la solicitarea publicului, 12 opriri in loc de doua, cate programasera organizatorii. Muzica din Bistrita-Nasaud, Codru, Banat, sau Campia Transilvaniei a rasunat, astfel, la peste 7.000 de km de Romania. In final, organizatorii festivalului au acordat o medalie ansamblului romanesc. Mai mult, ei au lansat deja sotilor Motoc invitatia de a reveni, peste doi ani, la Drummondville, cu celalalt ansamblu (de adulti) pe care acestia il pregatesc, intitulat “Cununa transilvana”.
“Familia Hora”
Turneul peste ocean al adolescentilor romani a insemnat insa mai mult decat prezenta lor la Drummondville. Ei au oferit doua spectacole folclorice comunitatii romanesti din Montréal (unul la Campul romanesc de la Val David, la picnicul din 25 iunie, celalalt la Casa Romana de langa biserica ortodoxa Buna Vestire, pe 15 iulie). Din pacate insa, prezenta membrilor comunitatii la aceste spectacole a fost mult sub asteptari. Daca la Val David a fost, totusi, un numar acceptabil de spectatori (poate si datorita picnicului), la Casa Romana dansatorii au avut in fata o sala aproape goala, mare parte din cei aproximativ 50 de spectatori fiind de fapt fami-liile de romani care i-au gazduit pe membrii “Doinei”.
La Montréal (unde au stat doua saptamani inainte de festivalul de la Drummondville si o saptamana dupa), tinerii au regasit ospitalitatea romaneasca. Este vorba, in primul rand, de ansamblul folcloric montrealez “Hora”, condus de un (alt) clujean, fost dansator si el in ansamblurile folclorice de pe malurile Somesului, Florin Salajan. El spune, pe drept cuvant, ca ansamblul pe care il conduce s-a dovedit a fi “familia Hora”, prin modul in care membrii lui si familiile lor au inteles sa sara in ajutorul conationalilor lor.
Merita sa mai amintim aici – fara pretentia de a fi epuizat lista – si pe Emil Bugnariu, Iosif Bota sau Vania Atudorei, care au sprijinit si ei grupul clujean pe parcursul prezentei sale la Montréal. Si, nu in ultimul rand, comitetele parohiale ale catedralei Sf. Ioan Botezatorul si bisericii Buna Vestire (aceasta din urma a oferit spatiul de desfasurare pentru spectacolul de la Casa Romana – deci se poate!)
Sa faci ce zice popa, nu ce face popa
Pentru ca o vizita a unui roman in tara frunzei de artar poate fi unica, instructorii trupei au dorit sa ofere copiilor din ansamblul “Doina” si o excursie la Niagara, cel mai cunoscut si mai important obiectiv turistic al Canadei. Aceasta excursie ar fi putut fi asociata cu unul – doua spectacole folclorice prezentate la Toronto si/sau Hamilton, pentru comunitatea romaneasca din aceasta zona. Lucru care a fost in intentia conducatorilor grupului, si chiar ar fi putut sa se intample… daca promisiunile (ferme!) de asigurare a cazarii si mesei pentru cateva zile, venite din partea pre-otului Lucian Puscariu de la Hamilton nu ar fi fost anulate cu doar doua zile inaintea plecarii grupului spre Toronto.
In aceste conditii, programul ultimei saptamani “canadiene” a ansamblului romanesc a trebuit reorganizat in mare graba, dansatorii fiind din nou gazduiti in “familia Hora”. Ei au efectuat, totusi, o excursie-fulger la Niagara, pentru a vizita cea mai mare cascada din lume, precum si vestitul CN Tower din Toronto.
La ora cand cititi acest articol, membrii ansamblului “Doina” sunt acasa, in Clujul lor natal, unde asteapta, anul viitor, o vizita a trupei “Hora”, ca sa se revanseze pentru ospitalitatea cu care au fost primiti la Montréal.
P.S. Acum doi ani, proaspat sosit in Canada, realizam la Drummondville primul meu reportaj pentru presa comunitara romaneasca, cu ocazia prezentei la festivalul din 2003 a trupei clujene “Somesul”. Acum, in 2005, cu putin timp inainte de plecarea din Canada, public unul dintre ultimele reportaje tot de la Drummondville, cu ocazia prezentei acolo a trupei clujene “Doina”. Rotund, nu? Clujean eu insumi, am venit cu clujenii de la “Somesul” si ma intorc acasa cu clujenii de la “Doina”.
“M-am suit in dealul Clujului…”
Cu acest cantec si-au inceput dansatorii “Doinei” spectacolul oferit comunitatii montrealeze. Un spectacol reusit, a carui singura umbra a fost data de numarul mic al spectatorilor care au luat loc in sala. Printre acestia insa se afla poetul George Filip, care le-a dedicat micilor ambasadori ai folclorului romanesc o poezie, din care ne permitem (cu acordul autorului) sa inseram aici cateva versuri:
VIN CLUJENII
Hai, flacai, dati drumul la laute,
Iar voi, romancute, prindeti jocul;
Suntem mandri ca va suntem gazde
Dragii nostri, bata-va norocul!
Dragii nostri, din Carpatii nostri,
Am gonit din Tricolor ocara;
Bun venit la fratii de departe
Cu iubire, dragoste – cu TARA!
