In zilele de 6 si 7 august s-a desfasurat la Montréal cea de-a doua editie a Cupei Actualitatea Canadiana la fotbal. Sa recunoastem ca, in sine, ideea de a organiza o competitie de fotbal si de a aduna laolalta pe toti iubitorii acestui sport din comunitate este o initiativa laudabila. Doar ca de la gand pana la fapta (si mai ales pana la rasplata) calea este lunga.
In ultimul numar (din august) al Actualitatii Canadiene, evenimentul este prezentat cu aplomb si laudat cu generozitate, prin intermediul unor “voci” de participanti. Nu mica ne-a fost mirarea sa il vedem trecut acolo, printre “laudatori” pe Ioan Suciu, co-organizator – neoficial – al Cupei (cel care a adus in competitie aproape jumatate din echipele inscrise, arbitrii si observatorii), si despre care noi aflaseram ca este unul dintre principalii nemultumiti. Mirarea noastra s-a transformat in stupefactie cand am descoperit ca citatul cu pricina era, de fapt, “imprumutat” din numarul de anul trecut al ziarului (nr.9/septembrie 2004, pagina 8); el facea, evident, referire, la prima editie a Cupei, organizata cu entuziasm de catre redactorul-sef de atunci, Sergiu Dumitrescu. Nu ne-am mai ostenit sa cercetam de unde provin celelalte citate si daca sunt din anul acesta…
Nu ne indoim – fiindca nu avem motive – de cei care lauda nivelul competitiei sportive; lucrurile stau insa altfel in cazul celor care lauda organizarea evenimentului. Fiindca la incheierea Cupei nemultumitii erau prea numerosi, la fel de numerosi fiind si cei care si-au exprimat decizia de a nu mai participa la anul.
Promisiuni neonorate
La editia din acest an a Cupei Actualitatea Canadiana, implicarea unor sponsori importanti a dat ocazia promisiunii unor “castiguri materiale importante”. Prin aceasta expresie, jucatorii echipelor inscrise in competitie au inteles ca este vorba de niste premii in bani sau in obiecte de valoare. Cand, la final, nu au primit nimic, castigatorii s-au aratat revoltati. Supus unui “tir” de intrebari din partea jucatorilor, Ioan Suciu a transmis nemultumirile acestora organizatorului principal, Catalin Mihailescu, care i-a raspuns, ofensat: “Cu ce drept ma iei tu la intrebari?” Contactat telefonic, Catalin Mihailescu ne-a spus ca “premiile materiale” se refereau doar la … pixuri, carnetele si mingi, care au fost, intr-adevar, oferite competitorilor. Plus un radio-casetofon cu CD player (primit de la un sponsor), destinat celui mai bun jucator al competitiei.
O neintelegere data de o exprimare nefericita, s-ar putea zice, si asa am considerat si noi pana cand am inceput sa facem niste calcule, pe baza informatiilor primite. Doi dintre sponsorii importanti ai Cupei au oferit 900 de dolari (impreuna), iar cele 8 echipe participante au dat cate 100 de dolari fiecare. S-a obtinut deci un minim de 1.700 de do-lari (nu luam in calcul nici una din sumele oferite de ceilalti sponsori, neconfirmate inca). La capitolul cheltuieli, sa trecem cei 300 de dolari platiti arbitrilor si observatorilor, precum si cei 600 de dolari pentru chiria terenurilor. Cum cupele oferite in chip de premiu nu sunt din cele mai scumpe, iar micii si berea au fost pe bani (o alta dezamagire a unora dintre jucatori, care intelesesera ca vor participa, in final, la un picnic gratuit de sarbatorire), raman cel putin 800 de dolari de impartit echipelor castigatoare. Despre acesti bani, Catalin Mihailescu spune insa ca au fost “la dispozitia organizatorului”; se pare ca asa au si ramas…
Nemultumirile participantilor nu se opresc aici: o competitie sportiva, zic ei, trebuie sa fie, in primul rand, corecta. Adica cei mai buni trebuie recunoscuti si recompensati. In cadrul Cupei Actualitatea Canadiana, nu s-a tinut cont intotdeauna de asta. Astfel, titlul de golgeter al campionatului a ajuns la un jucator al echipei “Steaua”, desi foile de arbitraj aratau ca cele mai multe goluri le inscrisese un jucator al echipei “Mediensis”. Explicatia pe care ne-a dat-o Catalin Mihailescu? “Dom’le, am considerat ca trebuia sa impartim premiile echilibrat, sa primeasca fiecare cate ceva”. Dar sa primeasa unul ceea ce ar trebui sa primeasca altul? Daca nu erau premii, macar recunoasterea meritelor ar fi fost binevenita.
Dincolo de aceste neajunsuri – pentru care se pot gasi diverse explicatii – a existat si o carenta organizatorica ce putea pune in pericol viata participantilor. Competitia nu a beneficiat de prezenta unui cadru medical specializat, care sa poata acorda jucatorilor ingrijiri medicale in caz de nevoie. Astfel, un accident nefericit (o ciocnire intre doi jucatori, soldata cu o fractura de clavicula la unul dintre ei) a insemnat, in aceste conditii, o asteptare de mai bine de 30 de minute a ambulantei, timp in care accidentatul si-a pierdut cunostinta, sub soarele torid. Ne intrebam ce s-ar fi intamplat in cazul unui stop respirator sau al unui accident cerebral… Pentru Catalin Mihailescu, acest lucru este o neglijenta “scuzabila” , el afirmand ca “din astfel de greseli se invata pentru editiile viitoare”.
Fair play
Trebuie sa marturisim ca am ezitat o vreme privind publicarea actualului articol, gandindu-ne ca vom lasa probabil impresia ca nu ratam nici o ocazie de a gasi nod in papura “concurentei”. Ceea ce ne-a hotarat a fost vestea ca editorul Actualitatii, Catalin Mihailescu, afland ca facem cercetari si ca am stat de vorba cu mai multi dintre participanti, i-a amenintat cu actionarea in justitie pe cei care vor vorbi “de rau” despre acest eveniment. Gest care nu mai poate fi incadrat nici ca formulare gresita, nici ca naivitate organizatorica, nici ca “incurcatura tipografica” (sau cum s-o fi numind “potrivirea” unor citate dupa bunul plac). De data aceasta este vorba de santaj – arma folosita de Catalin Mihailescu si in alte ocazii. Ceea ce este, credem noi, grav.
Si iata cum aceasta a doua editie a competitiei organizate de Actualitatea Canadiana arata ca, daca e greu sa fii organizator, nu e usoara nici “misia” de participant. E drept, ramane placerea de a juca fotbal. Sa nu uitam insa ca sportul inseamna, in mare masura, respectarea unor reguli si ca trisorii sunt, mai devreme sau mai tarziu, eliminati.
