Povestea unor oameni tristi

Citește și

Simona Plopeanu
Simona Plopeanu
Simona Plopeanu are studii in literatura (Universitatea de Vest, Timisoara) si in jurnalism si "sciences de l'information" (Université de Montréal). Colaboratoare a ziarului Pagini Romanesti din 2004. In prezent, lucreaza ca specialist in informatie ("recherche") in invatamantul universitar din Québec.

In Partida de canasta (volum recent publicat in Romania de Mircea Gheorghe), imaginea imigrantului roman, asa cum se alcatuieste si se intregeste ea de la o povestire la alta, nu este deloc vesela. Nici cand face echilibristica printre esecuri, nici cand a reusit sa se integreze (gratie unui serviciu bun sau unui partener de viata instarit). Ba parca, in acest din urma caz, situatia este si mai trista. Exilul in Canada – si poate ca oriunde altundeva in lume – aduce cu sine o profunda alienare a fiintei. Dar nu sub aspectul unei pierderi subite si dramatice, ci in formula unei lente alunecari spre un mod de viata care nu le este propriu si in care personajele lui Mircea Gheorghe nu se pot regasi. Este, in existenta lor cotidiana, ceva artificial, o nota falsa care se repeta constant si din ce in ce mai des.
Cu o sobrietate care se mentine egala pe tot parcursul cartii (doar uneori tulburata de scanteieri malitioase si de subtile ironii), autorul prezinta cateva “cazuri” scoase din “breasla” imigrantilor canadieni. “ Oameni obisnuiti, aflati in situatii obisnuite”, dupa cum scrie prefatatorul volumului, Liviu Antonesei, gasind – din aceasta pricina – apropieri de Gogol, Cehov, Caragiale. Oameni obisnuiti care insa traiesc experienta neobisnuita a exilului, fara a o (mai) simti ca pe o experienta neobisnuita.

Exista o actiune in fiecare proza; nu ceea ce se intampla conteaza, ci situatia in care se afla personajul. Singuratatea batranului din Partida de canasta si izolarea in care traieste il fac sa caute tovarasia unui om cu care nu poate comunica (nici unul nu vorbeste limba celuilalt), dar care ii ofera totusi senzatia comunicarii. Dorinta fierbinte a altui imigrant de a-si gasi un loc de munca si docilitatea in a urma instructiunile primite, il transforma in victima sigura a diverselor firme-fantoma (Medicina dulce). De altfel, un loc comun in aceste proze este obsesia imigrantilor de a avea un “job“: de a-l gasi, de a-l pastra, de a gasi altul dupa ce-l pierd. Situatia se dovedeste adeseori precara, problemele vin (si) din lipsa de cunoastere a sistemului : “concierge”-ul imigrant nu stie sa tina echilibrul intre chiriasii care isi revendica drepturile si proprietarul care vrea castig. In microromanul Ei doi, calculatorul si Larisa, mai vechea problema a izolarii isi face din nou loc: un cuplu de imigranti incearca sa-si incropeasca o viata sociala facand compromisuri si acceptand in jur persoane din lumea interlopa (escroci “rafinati“, adaptati la mijloacele tehnice americane, prostituate, dame cu moravuri usoare). Si pretutindeni domneste spectrul saraciei, caci imigrantul este, in general, un om sarac, care se zbate pentru o bucata de paine; suntem tare departe de mirajul Americii lipsite de griji, al continentului nord-american identificat cu pamantul fagaduintei in visele dinaintea plecarii!
O parte din valori s-au pierdut, nesi-guranta materiala sapa la temelia unor camine, relatia cu copiii s-a deteriorat urmand modelul local: adeseori intalnim – in cazul unor parinti saraci sau aflati la o casa de batrani – trimiteri catre copiii bogati si realizati profesional. Iar saracia are pandant obsesia unora dintre imigranti de a aduna bani (avem bunaoara exemplul lui Tobias, care isi risca viata ca sa-si salveze banii din incendiu). Sa nu uitam – pentru a intregi tabloul – relatia penibila dintre cei bogati, cei care au “reusit” si rudele lor sarace.
Sfarsitul – o relatare din perspectiva subiectiva a Revolutiei din 1989 – poate starni nedumerirea cititorului, care se vede scos din lumea pestrita si tulbure a imigratiei, pentru a fi readus pe meleagurile natale. Momentul isi gaseste explicatia in comentariul care ii urmeaza: “Singura alegere pe care o avem este sa ne alegem prin emigrare sau prin alegeri mai mult sau mai putin democratice felul de manipulare si manipulatorii“. Este o fraza a unui imigrant din Canada catre un prieten care se afla in indepartata Romanie, o fraza care va trece deci oceanul pentru a stabili liantul dintre doua lumi.

- Publicitate -

Felicitari colegului nostru Mircea Gheorghe pentru acest frumos debut editorial! Volumul, aparut la Editura Polirom, a fost pus in vanzare la librariile din tara. Romanii de peste ocean il pot comanda pe siturile www.polirom.ro si www.dol.ro pentru suma de 19.50 de lei noi sau 195.000 de lei vechi (echivalentul a aproximativ 8.25 dolari canadieni).

Articolul precedentNUNAVUT
Articolul următorEducatia in Québec
- Publicitate -
- Publicitate -spot_img

Ultimele articole

François Legault și CAQ, victorie clară în alegerile din Quebec

François Legault și partidul său, Coalition Avenir Québec (CAQ) au câștigat detașat alegerile care au avut loc azi în...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -