Editorul publicatiei canadiene de limba romana Actualitatea Canadiana, Catalin Mihailescu, ne arata inca un exemplu de cum (nu) se face presa. El semneaza, in numarul din iulie 2005 al ziarului sau, un material despre Cezar Brumeanu, producatorul festivalului de reggae de la Montréal, ajuns la cea de-a doua editie. In pana de inspiratie probabil, Catalin Mihailescu apeleaza la o metoda mai usoara de a-si elabora textul. Concret, la plagiat… Mihailescu reproduce, aproape cuvant cu cuvant, prezentarea lui Cezar Brumeanu dintr-un material semnat “A.B.” (Adrian Baciu – pseudonim al celui care semneaza articolul de fata), material publicat in numarul din mai 2004 al ziarului sau si care avea ca subiect prima editie a festivalului de reggae. Mai mult, editorul Actualitatii canadiene a lasat practic neschimbata ordinea frazelor din articolul meu de anul trecut, ceea ce m-a facut efectiv sa-mi recunosc textul citind materialul semnat de Catalin Mihailescu. Pentru conformitate, iata cele doua texte, in ordinea lor cronologica.
Actualitatea canadiana, mai 2004,
semnat A.B.:
Cine este de fapt Cezar Brumeanu si cum de a ajuns el sa lucreze in show- business? Intamplarea a facut ca la momentul stabilirii, cu familia, in Montréal, cu 17 ani in urma, una dintre familiile din vecini sa fie originara din Jamaica si sa aiba un baiat de varsta apropiata. Acesta l-a “intoxicat” pe tanarul roman cu muzica reggae, genul fiind se pare, agreat de Cezar intr-atat de mult incat a devenit o preferinta a acestuia. Pe de alta parte, o alta pasiune a lui Cezar Brumeanu este aceea de a organiza evenimente publice din cele mai diverse domenii. El a inceput, inca de pe cand era elev, cu organizarea unor competitii sportive sau cultural-artistice (lansari de CD-uri, prezentari de moda). Cele doua pasiuni, combinate, i-au dat lui Cezar ideea de a organiza festivalul de muzica reggae. Anvergura festivalului l-a obligat, insa, sa treaca de la nivelul de hobby la cel de job, adica la cel profesionist. Si, ca o ultima curiozitate, ar mai fi de mentionat ca vecinul care l-a facut pe Cezar Brumeanu sa se indragosteasca de muzica reggae este in prezent… vicepresedintele comitetului de organizare al festivalului.
Actualitatea canadiana, iulie 2005,
semnat Catalin Mihailescu:
Cine este de fapt Cezar Brumeanu si cum a ajuns sa lucreze in show-biz? In momentul stabilirii cu familia la Montréal, cu 17 ani in urma, una dintre familiile din vecini era originara din Jamaica si avea un baiat de varsta apropiata. Acesta l-a “intoxicat” pe Cezar cu muzica reggae, genul agreat intr-atat de mult incat a devenit o preferinta a acestuia. Pe de alta parte, o alta pasiune a lui Cezar Brumeanu era aceea de a organiza evenimente publice din cele mai diverse domenii. El a inceput cu organizarea unor competitii sportive sau cultural-artistice (lansari de CD-uri, prezentari de moda). Cele doua pasiuni, combinate, i-au dat lui Cezar ideea de a organiza festivalul de muzica reggae. Anvergura festivalului l-a obligat ca sa treaca de la nivelul de hobby la cel de job, adica la cel profesionist. Un lucru ar mai fi de mentionat si anume ca vecinul care l-a facut pe Cezar sa se indragosteasca de muzica reggae este in prezent… vicepresedintele comitetului de organizare al festivalului.
Solicitat sa publice dreptul la replica in paginile Actualitatii canadiene, Catalin Mihailescu a refuzat categoric, argumentul sau fiind o aberatie logica si jurnalistica: el spune ca articolul publicat in 2004 in ziar este proprietatea ziarului (corect pana aici) si deci el, ca editor, poate folosi oricand si fara citarea autorului (!), parti din acest text. Cu alte cuvinte, seful unui ziar isi poate insusi (partial sau total) textele subordonatilor sai, fara acordul acestora sau citarea lor ca surse. Domnilor Petre Mihai Bacanu, Sorin Rosca Stanescu etc, ce ziceti de aceasta inovatie jurnalistica? Sau poate ar trebui sa-l intrebam pe domnul Cristian Tudor Popescu, argumentatia de mai sus avand o evidenta conotatie stiintifico-fantastica…
Iata ce spune The Canadian Association of Journalists despre plagiat:
“Nu se poate considera ca informatiile sau ideile sunt plagiate daca ele provin din surse publice, insa, daca nu le putem verifica, trebuie sa mentionam sursa acestora.
Informatiile si ideile sunt la dispozitia noastra, dar nu si cuvintele care au fost folosite pentru exprimarea lor. Daca preluam un text sau chiar numai un paragraf de la o alta sursa, va trebui sa il rescriem inainte de a-l publica sau difuza. Daca nu il rescriem, suntem obligati sa citam sursa, fiindca altfel comitem un plagiat.”
