Batalie intre suveranii suveranismului

Citește și

Cu o saptamana inaintea deschiderii oficiale a cursei electorale pentru conducerea Partidului Québecois, subiectul suveranitatii Québecului s-a infiltrat din nou in actualitatea quebecheza. Consens exista numai in faptul ca un PQ victorios in urmatoarele alegeri provinciale va declansa, in timpul mandatului sau, un referendum pe chestiunea suveranitatii. Cum, cand si in ce fel, raman insa intrebari care solicita raspuns din partea celor opt candidati la sefia partidului. Pozitiile lor diferite reflecta diferentele ideologice din sanul unui partid ai carui lideri au demisionat toti in circumstante controversate.

In interiorul Partidului Québecois, taberele sunt impartite intre o minoritate – membri radicali, care propun suveranitatea cu orice pret si cat de repede posibil – si o majoritate – cei care sustin in principal o “guvernare buna“ a provinciei si un demers in mai multe etape pentru atingerea idealului national.
In presa quebecheza a fost vehiculata ideea ca aceasta dezbinare ideologica a cauzat caderea ultimului lider PQ, Bernard Landry, care nu a putut reconcilia latura radicala a partidului sau.
Membru fondator al partidului, Landry (68 de ani), avea nevoie de 80% din suportul celor 1.600 de delegati PQ prezenti la conventia din iunie pentru a ramane la putere. L-au votat insa numai 76.2%. Deceptionat, el a decis sa demisioneze si a declansat astfel prima cursa pentru conducerea partidului din ultimii 20 de ani.
De-a lungul celor 4 ani in care a fost sef, Landry a nemultumit latura radicala a partidului in mai multe ocazii. Printre acestea se numara declaratia sa privind o posibila “confederatie” Québec-Canada. Mai recent, in martie, Landry a refuzat categoric propunerea de a face gesturi ilegale de ruptura de statul canadian (precum desfiintarea taxei federale) in cazul unei victorii a PQ la alegerile din 2007-2008. Membrii radicali au fost desigur printre cei 24% care s-au indreptat spre urne in iunie cu ganduri razbunatoare, arata cotidianul Le Devoir la cateva zile dupa demisia lui Landry.
Acesti membri sunt curtati in actuala cursa pentru conducere de Richard Legendre si de Jean-Claude St. André. Legendre, fost ministru al faunei si al parcurilor, a declarat recent presei ca el ar infiinta “statul major” al suveranitatii imediat dupa alegerea sa, in vreme ce St. André, actual deputat al tinutului Assomption, a spus ca el ar impune o constitutie provizorie in Québec si ca ar declansa gesturi de ruptura cu statul canadian, chiar si inaintea rezultatului referendar.
In tabara celor mode-rati se numara André Boisclair si Pauline Marois, singura femeie inscrisa in cursa, fiind si candidatul cu cea mai mai vasta experienta politica (ea a ocupat in trecut 11 functii ministeriale). Boisclair, tanar (39 de ani) si carismatic, este insa candidatul favorit. Un sondaj CROP publicat in cotidianul La Presse, ii atribuie lui André Boisclair 39% din optiunile de vot, iar lui Pauline Marois 20%.
Prin actualul sistem de vot, sefia PQ poate fi castigata chiar si cu mai putin de 50% din suportul celor 150.000 de membri eligibili sa voteze. Alegerile se vor desfasura in felul urmator: fiecare membru va avea o cartela si un cod de acces personal pentru a vota prin telefon intre 13 si 15 noiembrie. Ei vor alege 4 candidati, in ordinea de preferinta. Primul candidat care obtine o majoritate de 50% plus un vot va castiga. Daca nu exista o majoritate, candidatul cu cele mai putine voturi va fi eliminat si se va lua in calcul ca vot optiunea cu numarul 2 de pe cartela. Procedura de eliminare va continua astfel pana cand un castigator va fi stabilit.
Avand un avans considerabil in sondaje si benefiiind de un sistem de votare destul de indulgent, Boisclair ar planui deja o “curatenie” a membrilor radicali din partid, dupa cum arata ana-lista politica Josée Legault in The Gazette. Reamintim insa ca latura radicala a Partidului Québecois, desi intotdeauna minoritara, a cauzat demisia a 4 din cei 5 sefi pe care partidul i-a avut de la infiintarea sa, in 1968. In unul din cazurile cele mai celebre, insusi fondatorul acestei formatiuni politice, René Lévesque, a fost impins la demisie, la cinci ani dupa infrangerea in referendumul pentru suveranitate, din 1980.

Articolul precedent
Articolul următor
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Un nou medicament dă speranțe pacienților cu Alzheimer

Oameni de ştiinţă au salutat rezultatele detaliate ale unui studiu clinic asupra unui nou medicament care confirmă eficacitatea acestuia...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -