Bucuria copiilor si necazul parintilor

Un sondaj realizat in randul copiilor romani care s-au integrat in invatamantul quebechez arata ca acestia sunt, in mare parte, multumiti de schimbare. Au scapat de multimea de materii la care trebuia sa «toceasca», de invatatura care solicita mai mult memoria, de exigenta profesorilor si de stresul examenelor.
Iata cateva declaratii ale elevilor romani: “Imi place mai mult scoala aici, fiindca sunt mai curate clasele si avem multe calculatoare. Copiii sunt prietenosi si ne impacam foarte bine. Invatatoarea e simpatica si intelegatoare. Preda bine, muncim mult la franceza si matematica si ne da chiar multe teme. Imi place foarte mult si ma simt bine la scoala.” (Andreea – 12 ani); “Mie mi se pare ca scoala are un ritm normal, nu e stresant ca in Romania. Relatia mea cu profesorii este buna, se poate comunica mai bine decat cu cei de acasa. E adevarat ca e mult mai simplu ca in tara, dar inteleg tot ce mi se explica si invat mai usor.” (Diana – 14 ani); “Si in tara invatam mult, dar si aici. Numai ca aici mi se pare mai usor si mai placut.” (Bianca – 12 ani).
Multumirea copiilor se rasfrange uneori si asupra parintilor: “Profesorii sunt mai indulgenti si au mijloace pentru a le largi orizontul copiilor. Scoala se axeaza mai putin pe teorie, si mai mult pe practica.” (Carmen – mama unui elev din clasa de “accueil”); “Nu se poate compara scoala din Canada cu cea din Romania. Acasa, invatamantul era mai amplu, mai dur. Aici scoala se deruleaza intr-un ritm mai lent. Noi invatam foarte mult. Poate e mai bine aici, fiindca fata mea e foarte multumita, iar copiii nu sunt asa de stresati in general.” (Liliana – mama unei eleve din clasa a doua “secondaire”); “Am constatat aici ca nu e necesar sa faci zeci de exercitii ca sa inveti. Invatamantul este practic si accentul se pune pe materiile esentiale pentru clasa respectiva. Comunicarea intre profesor si elev este foarte buna. In Romania, era mai mult teama decat respect. Copilul invata aici sa se exprime liber, sa aibe o opinie, sa spuna ce gandeste. Acest lucru se rasfrange in viata lui sociala si de familie.” (Gabriela – mama unei eleve din clasa a sasea “régulière”)
Nu putini sunt insa parintii nemultumiti de sistemul de invatamant quebechez. Din punctul de vedere al cunostintelor, al culturii generale, copiii – spun ei – nu invata mai nimic: “Acum sunt incantati si se simt bine la scoala, insa mai tarziu, cand vor da de greu, nu vor sti incotro s-o ia. Copilul meu nu stie lucruri elementare si noi, parintii, suntem nevoiti sa lucram cu el acasa, dupa manuale aduse din tara, ca sa compensam saracia de informatie de la scoala. Din pacate, nu prea avem timp si nu stiu cata vreme vom mai reusi sa ne ocupam astfel de el.” (Lavinia, mama unui elev din “primaire”); “Poate gresesc, dar mie mi se pare ca acesti copii se duc la scoala mai mult ca sa se distreze. E foarte bine sa aiba o atmosfera buna, sa se simta bine la ore, dar cred ca important este sa si invete cate ceva, altfel e pierdere de vreme.” (Tudor, tatal unui elev de la “secondaire”); “Relatia cu profesorii mi se pare discutabila, fiindca nu este normal sa se bata pe burta cu elevii. Deschidere, comunicare, da, de acord, insa trebuie si respect, altfel unde ajungem? Am vazut destule reportaje la televizor despre profesori care au ajuns sa fie agresati de elevii lor. Am mai vorbit cu unii, cu altii si am aflat ca multe cadre didactice renunta, in cativa ani, la meserie, desi sunt bine platite: pur si simplu nu mai rezista stresului. Acum ma bucur ca m-am reorientat profesional, nu cred ca as fi putut sa ma adaptez sistemului de aici. Si sunt fericit ca fetitele mele au facut primii ani de scoala in Romania, macar asa vor avea niste baze.” (Marian, fost profesor de geografie); “Am auzit ca in scolile particulare e mai multa disciplina. Din nefericire, nu avem bani sa ne dam copiii acolo.” (Dorina, mama a doi elevi).
In rezumat: sistemul romanesc este axat pe teorie si presupune o mare cantitate de informatii din cele mai diverse domenii, in vreme ce invatamantul quebechez (canadian) valorifica latura pragmatica a disciplinelor de studiu, fara a pune accent pe cultura generala a elevului. Abia mai tarziu, cand se ajunge la etapa studiilor colegiale, exigentele programelor sunt sporite; pana atunci copiii invata sa aiba incredere in propriile forte si isi experimenteaza aptitudinile.