De ce este necesar un Centru Cultural Roman laic l

In Montréal, orasul pe care l-am ales si care ne-a primit, comunitatea romana are astazi dorinta bine justificata de a beneficia de un Centru Socio-Cultural Român laic.
Pana in prezent, toate actiunile culturale au fost si sunt dispersate si izolate si se desfasoara in cadrul salilor parohiale ale bisericilor romane din Montréal, fie ortodoxe, fie catolice, greco-catolice, protestante, baptiste, adventiste, penticostale s.a. Fiecare comunitate are o activitate socio-culturala, care este insa limitata ca participare numai la enoriasii respectivi. De aceea, orice persoana venita in Montréal din Romania trebuie mai intai sa se integreze intr-o parohie daca vrea sa participe la actiunile culturale respective. E o situatie pe care nici politica culturala din provincia Québec, nici cea din Romania nu o recomanda. Ba dimpotriva.
In prezent, exista o singura sala mare si frumoasa pe langa Biserica Ortodoxa Romana Buna-Vestire din Montréal, dar care functioneaza de fapt ca sala parohiala a bisericii. Aceasta sala a avut un rol important pe vremea cand colonia romana era mica si formata din refugiati politici.
Nu de mult, a palpait un alt mic centru romanesc, cu frumoase realizari, pe Calea Côte-des-Neiges, dar cu caracter cu totul particular si insuficient ca spatiu.
Cat despre continutul activitatii socio-culturale, daca in trecut am participat cu totii, in cadrul parohiilor, la organizarea si buna desfasurare a unor sarbatoriri legate de evenimentele principale din istoria Romaniei, in prezent situatia s-a schimbat. Tinerii de origine romana din Montréal vor altceva. Ei vor sa exprime si sa puna in discutie valorile lor culturale moderne. Au dreptul sa ceara si chiar sa-si impuna dorintele si preocuparile. Pentru ei trebuie deci organizate actiuni ca reuniuni de dans, petreceri decente, concerte de muzica moderna. Festivalul de muzica reggae, organizat de un tanar roman, nu e bine sa ramana in afara preocuparilor comunitatii romanesti. Succesele lui Corneliu Montano sau ale tanarului pianist Matei Varga trebuie canalizate spre un Centru Socio-Cultural Roman. De ce sa nu se promoveze, de asemenea, activitatile sportive la care participa tineri de origine romana, iar eroii sportului sa nu fie invitati, cunoscuti si sarbatoriti de toata comunitatea romaneasca?
Pe de alta parte, pentru persoanele in varsta sunt necesare locuri de intalniri zilnice, cu orar precis, asa cum au comunitatile libaneza, armeneasca si altele, unde sa se creeze pentru ei o atmosfera de destindere, de incredere, de nadejde. Pentru intreaga comunitate romaneasca, festivaluri si alte evenimente culturale din Romania – prezentari de filme, spectacole de teatru in limbile romana si franceza, prezentari din bogatul folclor muzical romanesc, expozitii de calitate muzeala din splendida arta populara romaneasca, ansambluri de dansuri si altele – toate sunt ocazii binevenite de a puncta istoria Romaniei si a Canadei.
Demersurile pentru realizarea unui Centru socio-cultural au fost multiple si de lunga durata. De aproape o decada, o larga coalitie de oameni de cultura din domeniul literaturii, muzicii, artelor, arhitecturii lupta pentru infaptuirea unui astfel de centru. Si-au dat mana asociatii romanesti din Montréal: Asociatia Culturala Romana din Montréal, Federatia Asociatiilor Romane din Canada, Asociatia Romana din Canada, Compania culturala Option C, Asociatia Mouvement de solidaritè Québec-Roumanie, trupa de teatru Cortina, Asociatia Scriitorilor Romani din Montréal, Asociatia ARCOLA, Grupul din Montréal al Societatii Culturale Avram Iancu si altele. Toate si-au unit eforturile si, mai ales, speranta pentru realizarea acestui centru cultural si toate vor ramane unite pentru o coordonare colectiva a unui viitor centru.
Asociatia Culturala Romana din Montréal se lupta de ani de zile pe langa forurile din Romania si din Montréal pentru organizarea unui Centru Cultural Roman laic in acest oras. Initial, apelurile s-au indreptat catre forurile din Romania sau catre reprezentantii Romaniei in Canada. Cu ani in urma, dl. prof. Gabriel Gafita, fost pe atunci ambasador al Romaniei in Canada, si-a aplecat urechea la dorinta comunitatii romane din Montréal si ne-a pus in legatura cu oficialitatile din Romania, deschizandu-ne drumul catre forurile de cultura din Bucuresti. Mai tarziu, prin d-na Consul general Magda Botez, trecand peste toate necazurile reale si imaginare, am avut calea deschisa spre forurile municipale din Montréal, iar dl. arhitect Dan Hanganu, personalitate de prestigiu in Montréal, s-a aratat gata sa ne ajute.
Dar, ca pentru orice realizare (cladire, echipament, intretinere etc) trebuie bani, bani si iar bani. Oare va trebui sa facem o noua colecta printre membrii comunitatii romane din Montréal? Oare trebuie sa solicitam sprijinul forurilor quebecheze? Toate acestea cu spaima ca, pana la urma, Centrul socio-cultural roman ar deveni un mijloc de subzistenta al unui grup restrans de persoane? Este o perspectiva pe care nu o dorim.
Iata pentru ce este necesara o dezbatere larga asupra problemei unui Centru Socio-Cultural roman la Montréal.