Fata cu centura neagra

Citește și

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Subiectul materialului de fata il reprezinta o adolescenta de nici 16 ani. Avand in vedere ca ea este detinatoare a centurii negre la tae-kwon-do (iar tatal ei, ca fost voleibalist de performanta si actual sofer de TIR, are cu certitudine “mana grea”), probabil ca ar fi indicat sa scriu “frumos” despre ea. Ceea ce, la urma urmei, nu este greu, pentru ca performantele Andreei Crisan o recomanda ca pe o veritabila speranta a artelor martiale canadiene (sau – de ce nu? – romanesti). Ea are toate sansele sa fie una dintre reprezentantele Canadei la Campionatele mondiale de arte matiale de anul viitor.

Sosita in Canada la inceputul anului 2001 impreuna cu familia, Andreea Crisan s-a vazut destul de devreme nevoita sa-si gaseasca o ocupatie pentru timpul liber, in conditiile in care parintii ei aveau slujbe destul de cronofage. Posibilitatea cea mai “vizibila” parea aceea a practicarii unui sport la un club din apropierea locuintei, astfel ca Andreea s-a inscris la tae-kwon-do, fara a fi insa o pasionata a artelor martiale. Dotata cu ambitie si tenacitate, Andreea “a ars etapele”, ajungand, in numai trei ani, sa detina centura neagra, performanta la care alti sportivi ajung in timp mult mai indelungat.

- Publicitate -

Succes dupa succes
In noiembrie 2001, la doar o jumatate de an de la debutul ei pe tatami, Andreea Crisan a participat la o prima competitie, repurtand primul succes: medalia de aur la Cupa Canada. A urmat, in februarie 2002, o alta medalie de aur, la Cupa Elvis Luis (pe Québec), iar in aprilie 2002 prima participare peste hotarele Canadei (Cupa Kyonggi Interna-tional, medalie de aur). O enumerare rapida a competitiilor la care a luat apoi parte ar cuprinde orase ca Toronto (de doua ori), Boston (SUA), Montréal, Edmonton etc… Peste tot laureata, de cele mai multe ori cu aur.
Din iulie 2004, are centura neagra, in acelasi an participand la trei etape de selectie pentru echipa de tae-kwon-do a provinciei Québec. La inceputul lunii iulie 2005, mergand cu echipa Québec-ului la un turneu de selectie de la Edmonton, a obtinut cea mai valoroasa medalie din cariera, chiar daca este vorba “doar” de bronz. De ce? Ne explica tatal sportivei, Ilie Crisan: “Andreea a concurat la categoria de varsta 15 – 18 ani, aflandu-se la limita de jos a categoriei si avand marea majoritate a adversarelor aproape de limita maxima. In aceste conditii, bronzul ei este extrem de valoros si ar putea fi schimbat, anul viitor, intr-o medalie de aur, pentru ca atunci concurentele care au invins-o vor fi iesite deja din categoria respectiva de varsta”. Iar obiectivul principal, marturiseste Andreea, este de a castiga in 2006 competitia, pentru a accede astfel in echipa care va reprezenta Canada la Campionatul mondial de arte martiale din Vietnam.
Andreea nu-si ascunde nici dorinta de a participa apoi la Jocurile Olimpice din 2008, de la Beijing (China), unde spera sa lupte sub culorile Canadei sau – de ce nu? ale Romaniei. Noi ii uram succes si ii tinem pumnii!

Fosta viitoare balerina
Competitiile de tae-kwon-do inseamna, in majoritatea cazurilor, lupte full-contact. Andreea merge de cele mai multe ori la concursuri insotita de cel mai mare “fan”: tatal ei. Nu insa si de mama, care visa pentru Andreea o cariera de … balerina!
Deocamdata, pasiunea pe care a dezvoltat-o Andreea pentru artele martiale inseamna o cheltuiala de 400 – 500 de dolari pe an (echipament, aparatori, taxa de antrenament). La acesti bani se adauga contributia financiara – deloc de neglijat – a parintilor la deplasari (Toronto, Edmonton, Seul, Boston etc) si taxele de inscriere la competitii. Pentru a se “achita” de o parte din aceste “datorii”, Andreea isi ajuta cat poate tatal la dirijarea activitatii firmei sale de transport auto (cu TIR-uri).
Ce spune insa tanara practicanta a artelor martiale despre sportul in care exceleaza? “L-am practicat la inceput din obligatie, ca sa nu-l supar pe tata. Acum sunt indragostita de tae-kwon-do si merg cu placere la antrenamentele zilnice (sau, in vacanta, de cinci ori pe saptamana).”

Articolul precedentYUKON
Articolul următorPiata Romaniei sau Piata Latinitatii?
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Simona Halep, în semifinalele turneului de la Wimbledon

Simona Halep s-a calificat în semifinalele turneului de Mare Şlem de la Wimbledon, miercuri, după ce a învins-o pe...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -