Coreea comunista castiga santajul nuclear

Autoritatile staliniste de la Phenian au transmis, la mijlocul lunii septembrie, ca vor suspenda toate activitatile militare nucleare si vor intra din nou in Tratatul de Neproliferare Nucleara. Anuntul Coreei de Nord survine in urma negocierilor in format de sase state (Coreea de Nord, Coreea de Sud, Rusia, China, Japonia si SUA) destinate dezghetarii crizei nucleare nord-coreene, si a fost comentat imediat ca o victorie de catre celelalte cinci state participante la negocieri.
La cateva zeci de minute dupa anuntarea de catre Phenian a suspendarii programelor militare nucleare, Statele Unite au salutat aceasta initiativa, asigu-rand ca nu au de gand sa atace Coreea de Nord si anuntand acordarea unui ajutor economic substantial acestei tari.
Washingtonul si Phenianul au ajuns la un acord clar in acest sens: Statele Unite vor fur-niza ajutor economic Coreei de Nord, iar in schimb, Phenianul va suspenda inarmarea nu-cleara. Ajutorul economic american promis Coreei comuniste, la care va contribui si Coreea de Sud, consta in principal in energie electrica. Coreea de Nord este de ani de zile intr-o criza grava de energie electrica, cauzata in principal de managementul comunist absolut falimentar al economiei, dictat de Guvernul condus de Kim Jong Il, ultima administratie de ideologie stalinista de pe mapamond. Criza economica din Coreea de Nord este una extrem de serioasa, sute de mii de oameni aflandu-se permanent la limita foametei.
De asemenea, Coreea de Nord a primit de la SUA promisiunea unor contracte economice avantajoase, in domeniile “energiei, comertului si investitiilor”. Nici vorba insa ca acest ajutor economic occidental sa fie in beneficiul milioanelor de nord-coreeni saraci-lipiti: ca in orice dictatura, orice input financiar va ajunge in buzunarele liderilor comunisti aflati la putere sau ale oligarhilor nord-coreeni intermediari intre comunistii de partid si business-ul occidental.
In declaratia facuta publica pe 19 septembrie, Coreea de Nord “a promis sa renunte la toate armele nucleare si la toate programele nucleare curente, si sa se intoarca in Tratatul de Neproliferare Nucleara cat mai curand posibil”. Phenianul a declarat ca va accepta si verificarile inspectorilor internationali, dar nu a precizat cat de curand va avea loc acest lucru.
Imediat dupa anuntul nord-coreean, seful Agentiei Internationale de Energie Atomica, Mohammad ElBaradei, a salutat anuntul Phenianului, precizand ca inspectorii ONU trebuie sa revina cat mai rapid in Coreea de Nord. Numeroase semne de intrebare persista insa asupra posibilitatii reale de eliminare a arsenalului atomic al Coreei de Nord. Astfel, situatia nu este deloc similara cu cea din alte state suspectate de a poseda armament nuclear, cum au fost Irakul sau Iranul: pentru comunitatea internationala, Coreea de Nord a reprezentat in ultimii ani un teritoriu inchis, o enclava a tacerii, si nimeni din exterior nu cunoaste cu precizie cate laboratoare nucleare de productie de armament are Coreea de Nord. Singurul lucru care se stie cu siguranta este ca Phenianul poseda deja rachete nucleare cu raza lunga de actiune in stare functionala, pe care le-a obtinut de altfel si cu ajutor tehnologic ex-sovietic.
Sarcina inspectorilor internationali ai ONU este deci una extrem de dificila: in urmatorii ani, ei trebuie sa descopere toate laboratoarele nord-coreene de productie nucleara, si sa se asigure ca tot arsenalul atomic al tarii este distrus. Desi comunitatea internationala are la dispozitie suportul tehnic al satelitilor de spionaj americani, sarcina inspectorilor internationali este totusi foarte greu de indeplinit intr-un termen rezonabil, de 3-4 ani.
In plus, cat timp Coreea deNord va ramane o dictatura, niciodata nu se va cunoaste cu siguranta daca va fi fost distrus in intregime arsenalul atomic nord-coreean. Pana atunci, regimul de la Phenian se va folosi dupa bunul plac de energia electrica la pret redus si de restul facilitatilor economice oferite de Statele Unite si de Coreea de Sud.