In doua din numerele precedente ale ziarului “Pagini Romanesti” va aduceam la cunostinta ideea de infiintare a unei biserici ortodoxe romanesti in Laval, initiativa demarata de un grup de enoriasi romani din acest oras, impreuna cu preotul Ioan Iancu. In acelasi timp, nu ne-am ferit sa aratam, in spiritul respectarii adevarului, ca infiintarea noii biserici isi gaseste adversari surprinzatori exact in cei care ar fi trebuit sa se bucure primii, respectiv inaltii clerici din conducerea Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Americii de Nord si Canadei (Chicago). Astfel, IPS Arhiepiscopul Nicolae, impreuna cu George Chisca, Protopopul ortodox al Montréalului, prezenti la o prima intalnire cu enoriasii noului lacas de cult, in iunie 2005, au avut o atitudine potrivnica atat de vizibila, incat enoriasii au amenintat explicit cu afilierea noii biserici la arhiepiscopia “concurenta”, Vatra.
Iar pentru ca am prezentat in paginile ziarului nostru acest fapt, Arhiepiscopia de la Chicago afirma, in doua scrisori oficiale, ca ziarul nostru a prezentat deformat realitatea, si se razbuna pe … preotul Ioan Iancu, refuzandu-i numirea ca paroh al noii misi-uni ortodoxe din Laval. Actiunea clericilor este pe cale sa declanseze un conflict major in sanul unei comunitati care pornise la drum cu ideea infiintarii unei parohii ortodoxe romanesti intr-un oras in care nu exista nici o astfel de biserica.
“Dreptatea” arhiereasca
Nu vom relua intreg evantaiul faptelor care au condus la situatia (aproape) conflic tuala din acest moment, spunand doar cateva lucruri strict necesare intelegerii celor petrecute. Astfel, la 31 august 2005, Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Americii de Nord si Canadei a aprobat infiintarea misiunii ortodoxe romane “Nasterea Maicii Domnului” in Laval. Aceasta isi va desfasura activitatea in spatiul inchiriat de la o biserica anglicana din Laval (St. Simon & Bartholomew, 2500, boul. de Souvenir).
Ca preot a fost numit Constantin Lupascu. Si asta cu toate ca, la prima intalnire a enoriasilor romani din Laval cu IPS Nicolae, acesta din urma afirmase public si explicit, referindu-se la numirea ca preot a parintelui Ioan Iancu, cel care initiase demersurile de infiintare a bisericii, ca “Daca pe el il vreti, pe el il veti avea.” Avand in vedere aceasta declaratie categorica a Arhiepiscopului roman – singurul care are drept de numire a preotilor -, rezultatul a cazut ca un traznet: parohul noii misiuni este Constantin Lupascu! (Mai jos, aveti si opinia acestuia.) Cautat in repetate randuri, IPS Arhiepiscopul Nicolae a fost imposibil de contactat pentru a-si explica gestul.
Secondandu-si superiorul cu o ravna demna de cauze mai inalte, Protopopul George Chisca, paroh al catedralei Sf. Ioan Botezatorul, neaga cu seninatate afirmatia pe care o facuse in fata unei sali pline de enoriasi, la o a doua intalnire in Laval. Atunci, la o intrebare expresa a unui credincios care se interesa daca mai exista si alti preoti care sa-si fi depus candidatura pentru functia de paroh in Laval, George Chisca afirmase categoric ca Ioan Iancu este singurul solicitant. Acum, dupa numirea lui Constantin Lupascu, Protopopul George Chisca isi neaga cu vehementa propriile cuvinte, afirmand ca nu le-a rostit niciodata. Cel care semneaza aceste randuri este astfel implicit acuzat de minciuna, impreuna cu zecile de enoriasi care le-au auzit.
Intre stupefactie si revolta
Enoriasii romani din Laval sunt, pe de o parte, stupefiati de decizia de numire a unui preot de care nu au auzit in viata lor, si pe de alta parte gata sa intreprinda actiuni care mai de care mai categorice impotriva deciziei IPS Nicolae, pe care nu vor sa o accepte sub nici o forma. Fara a-l acuza pe preotul Constantin Lupascu, cazut probabil fara voie in acest conflict, credinciosii nu admit ca vointa lor sa fie ignorata in asemenea masura.
“Noul preot va ramane singur, pentru ca noi nu vom merge la biserica. Noi il vrem pe parintele Iancu, caci cu el am pornit si cu el vrem sa mergem mai departe”, spune Teodor Serbanescu.
La randul ei, Adriana Raia este si mai categorica, emitand si o ipoteza care sa “explice” motivele manevrei clericale (ipoteza infirmata, desigur, de catre Protopopul George Chisca): “Este inadmisibil si nu vom accepta asa ceva. Preotul Iancu a initiat infiintarea parohiei, si noi pe el il vrem ca paroh. Nu acceptam un alt preot, pe care nu-l cunoastem si de care nu am auzit. E ca si cum o clasa de elevi mici ar ramane fara invatatoare imediat dupa inceperea anului scolar. Probabil ca Protopopul George Chisca vrea sa se repete situatia de la Brossard, pentru ca stie ca noi nu vom merge la biserica daca va veni un alt preot, si atunci biserica din Laval va disparea, iar el (George Chisca) isi va pastra enoriasii la biserica lui din Montréal.”
“Initiem un proiect impreuna cu preotul Iancu, iar apoi ni se baga pe gat un alt preot, fara nici o logica. Noi nu acceptam o asemenea decizie, si vom convoca o adunare in care sa decidem cum sa procedam de acum inainte”, spune Victor Condurache, neexclu-zand posibilitatea de afiliere a bisericii la Episcopia de la Vatra (“concurenta” a Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane in America si Canada).
“E important ca ni s-a aprobat deschiderea bisericii, dar Arhiepiscopia ar trebui sa explice de ce a fost respinsa numirea preotului Iancu. Noi nu am fost informati despre noul preot, si nu e normal sa se procedeze astfel, pentru ca noi, enoriasii, il vom plati pe preot, si ar trebui sa fim informati despre cine ne va fi paroh. Vrem sa avem parte de un preot cu har, de un preot dedicat, nu de un simplu functionar”, spune Florin Calinescu.
Vania Atudorei, “purtator de cuvant “ad-hoc” al enoriasilor din Laval spune ca va fi organizata o sedinta in care sa se decida viitorul noii parohii, inclusiv votarea acceptarii sau nu a preotului Constantin Lupascu. “Aici, in Occident, spre deosebire de Romania, bisericile se infiinteaza practic in jurul unui preot care aduna enoriasii, si asa a fost cazul pana acum fara exceptie. De aceasta data, fara un motiv plauzibil si intemeiat, preotul care a muncit pentru intemeierea bisericii este efectiv dat la o parte, si in locul lui este numit un alt preot, pe care nimeni nu-l cunoaste.”
Ce i se reproseaza preotului Ioan Iancu?
La intrebarea din titlul de mai sus este greu de dat un raspuns. Scrisoarea prin care el este instiintat ca la biserica din Laval a fost numit un alt preot precizeaza, in locul unei motivari pertinente, ca la Consiliul Eparhial in care s-a luat decizia “au fost prezentate si articolele aparute in ziarul local (Pagini Romanesti – nota red.) care, din pacate, nu infomeaza corect (…)”… Cu alte cuvinte, de vina pentru respingerea cererii de numire a preotului Ioan Iancu este … ziarul Pagini Romanesti.
Un alt posibil motiv poate fi dedus din scrisoarea adresata enoriasilor de catre Arhiepiscopia Ortodoxa Romana in America si Canada: “s-a hotarat ca pr. Constantin Lupascu sa fie numit pentru a sluji in aceasta misiune deoarece Prea-Cucernicia Sa are statutul de imigrant aprobat si locuieste in zona respectiva“. Ceea ce “uita” insa textul scrisorii este ca si preotul Iancu era pe cale sa-si rezolve situatia din punctul de vedere al rezidentei, numirea fiind singurul act de care ar mai fi avut nevoie.
Nu-i pentru cine se pregateste
Castigatorul (oare?) surprinzator al situatiei descrise este preotul Constantin Lupascu, rezident permanent stabilit la Montréal acum circa sapte luni. El a solicitat Arhiepiscopiei Ortodoxe din America si Canada, imediat dupa emigrare, un post de preot, fara insa a specifica unde anume. “Nici nu auzisem de initiativa infiintarii bisericii din Laval si nu ii cunosc nici pe preotul Ioan Iancu, despre care am auzit ca ar fi lucrat pentru infiintarea acesteia, si nici pe Protopopul de la Montréal, George Chisca. Inclin sa cred ca numirea mea a avut ca fundament regulile Bisericii Ortodoxe Romane, dar recunosc ca e dureros sa aflu ca bucuria mea se cladeste pe durerea celui care a lucrat la infiintarea bisericii al carei pastor am fost numit”, spune Constantin Lupascu. El va trebui acum sa gaseasca o cale de a trece peste retinerile enoriasilor, care vad in el, poate fara temei, un “uzurpator” al celui pe care ei l-au dorit in fruntea noii biserici.
“Dragoste cu sila nu se poate”
Dupa sapte luni de munca pentru infiintarea noii biserici ortodoxe romanesti in Laval, preotul Ioan Iancu a parasit Canada la inceputul lunii septembrie, imediat dupa respingerea numirii sale ca paroh. El a fost obligat sa plece deoarece aprobarea episcopala pe care o obtinuse de la Episcopul din Pitesti pentru a veni in Canada (si pe care o prelungise apoi, in doua randuri) expirase. Inainte de a pleca, preotul si-a cerut iertare credinciosilor din Laval, care au fost alaturi de el mai bine de o jumatate de an. “Consider ca s-a facut o greseala prin numirea altui preot la biserica pentru a carei infiintare m-am zbatut. Am insa incredere in credinciosii din Laval ca nu ma vor abandona si ca vom merge impreuna pe ideea initiala, si ca voi ajunge preotul lor paroh la noua misiune. Am incredere in Dumnezeu si in dreapta judecata a oamenilor”, spune Ioan Iancu. El nu exclude, ca posibilitate de optiune a credinciosilor din Laval, nici varianta afilierii bisericii la episcopia de la “Vatra”, pentru ca “dragoste cu sila nu se poate”… Aceasta, adaugam noi, s-ar numi “viol”.
Uzand de un principiu democratic, preotul Ioan Iancu a intocmit si trimis o contestatie la decizia de respingere a numirii sale, primind din partea IPS Nicolae un raspuns stupefiant: “Parinte Iancu, Consiliul Eparhial numeste intr-o parohie pe acel preot considerat potrivit pentru respectiva parohie. Asa s-a procedat si in cazul noii misiuni din Laval. Este tot ce va pot spune. Considerati discutia aceasta incheiata.” Cu alte cuvinte, Consiliul Eparhial a considerat “potrivit” sa treaca peste dorinta enoriasilor din Laval. Sa recunoastem ca finalul raspunsului suna asemeni unui ordin militar dat de un ofiter. Oare aceasta dorinta de a incheia discutia a fost motivul pentru care IPS Nicolae a fost “de negasit” in aceste zile?
