Dupa mandatul de primar al orasului Roxboro al lui Ovidiu Baciu, dupa candidatura la Primaria orasului Montréal (din 2001) a lui Samoila Pirau, iata ca un alt nume cu rezonanta romaneasca apare pe panourile de afisaj electoral din Montréal. Magda Popeanu este o romanca stabilita in Canada in urma cu 14 ani.
Inginer electronist la IIRUC Bucuresti pana la plecarea din tara, Magda Popeanu a luat calea imigratiei pentru a-si urma sotul fugit din tara cu cativa ani inaintea caderii comunismului. Primii ani de imigratie au fost ani de sacrificii si de cautari, de lupta continua pentru integrarea intr-o societate diferita de aceea pe care o lasase in urma. Astazi, la 14 ani de viata canadiana, Magda Popeanu, profesor de informatica, este multumita de viata ei si se simte implinita; implinita si pregatita pentru a aborda un nou domeniu, cel al politicii municipale.
Magda Popeanu candideaza la functia de consilier al Arondismentului Côte-des-Neiges din partea Partidului Projet Montréal, un partid nou, infiintat anul trecut parca anume sa sparga monotonia unei lupte in doi, UCIM-ul actualului primar Gérald Tremblay si Vision Montréal al fostului primar Pierre Bourque.
Pe 6 noiembrie, alegatorii din Montréal sunt asteptati la vot pentru a-si alege un nou primar general, primarii de arondisment, precum si consilierii municipali si de arondisment. Romanii care locuiesc in Côte-des-Neiges vor gasi pe buletinul de vot si numele Magdei Popeanu pentru postul de consilier. In aceasta idee, ni s-a parut interesant un dialog cu aceea care – si cu ajutorul dvs, al romanilor din acea parte a orasului – ar putea fi prima romanca aleasa in administratia orasului Montréal.
“Imigratia m-a invatat toleranta”
“Imigratia mi-a scos din cap ca romanii sunt cel mai grozav popor din lume, ca suntem cei mai extraordinari. Am inteles ca suntem un popor cu plusuri si minusuri, un popor care are istorie, care vine de undeva si care merge probabil acolo unde merge toata planeta aceasta, in contextul mondializarii. Am inteles ca societatea nu este perfecta. M-a facut mult, mult mai toleranta; am invatat toleranta aici, am invatat sa nu-i judec repede pe ceilalti, sa am rabdare”, ne-a marturisit Magda Popeanu, atunci cand am rugat-o sa ne vorbeasca despre efectele imigratiei asupra personalitatii sale.
Castigul plecarii din Romania pentru Magda Popeanu nu a fost partea materiala, ci pacea sufleteasca, linistea gasita aici. De altfel, dupa cum ne marturiseste domnia sa, acesta este si motivul pentru care s-a hotarat sa intre in politica in Canada. “Am dat putin cu nasul de bucataria politicii canadiene, de tarele ei, si nu as dori sa retraiesc ceea ce am trait in Romania”, ne spune d-na Popeanu.
PR: Dupa 14 ani de imigratie, va mai considerati o romanca in Canada?
Magda Popeanu: Sigur ca da. Cel putin eu si baiatul meu, care suntem nascuti in Romania. Am fost educata in romaneste, iar lumea mea interioara s-a dezvoltat pe structura romaneasca.
PR: Cu toate acestea, imi marturiseati mai devreme ca v-ati izolat intr-un fel de viata comunitatii romane. Ne puteti explica de ce?
M. P.: Am avut alte prioritati. A trebuit sa-mi construiesc o noua viata in societatea de adoptie. Am spus mereu un lucru celor care abia sosesc aici: considera ca atunci cand pui piciorul pentru prima data in Canada esti un nou nascut. Dupa nastere, cati ani ti-au trebuit sa inveti sa vorbesti, sa intelegi semnalele lumii exterioare? Ti-au trebuit macar sapte ani; atunci da-ti sapte ani sa incepi sa fii functional in societatea canadiana.
PR: La dvs au trecut 14 ani de la a doua nastere…
M. P.: Au trecut si consider ca sunt foarte bine integrata in societatea quebecheza.
PR: Eu as vrea sa ramanem inca putin pe teritoriul comunitatii romane. Este ceva care v-a departat de comunitatea romana?
M. P.: Da. M-au indepartat disensiunile de ordin politico-cultural, mica barfa romaneasca, faptul ca atmosfera nu este pozitiva. Cred ca o comunitate mica, ce traieste intr-alta majoritara, ar trebui sa aiba o gandire pozitiva. Nu stiu daca este spiritul romanesc negativ sau educatia noastra comunista, dar avem tendinta de a fi negativi, de a emite judecati de valoare repede, fara a analiza sau a contextualiza acel lucru. Noi judecam mai intai si abia apoi incercam sa recuperam judecata.
“Nu am venit sa traiesc aici ceea ce am refuzat sa traiesc in Romania”
PR: Ati ales sa stati deoparte de proble-mele specifice micii comunitatii romane, dar acum sunteti gata sa luati in piept problemele marii comunitati de adoptie. Cum ati ajuns la aceasta decizie?
M. P.: Drumul este foarte simplu si foarte logic pentru mine. Am locuit in acest cartier timp de aproape 14 ani si am vazut ca viata de zi cu zi se degradeaza, ca strazile sunt din ce in ce mai murdare, chiar fata de Romania, ca nu se mai strange zapada la timp, ca viata de zi cu zi se degradeaza. Aceste aspecte sunt urmate de violenta, de saracie, de delasare. Alegerea a fost simpla: nu am venit sa traiesc aici ceea ce am refuzat sa traiesc in Romania. Si pentru a depasi stadiul de critica, am decis sa trec la actiune directa, adica sa ma implic in politica pentru a schimba aceasta stare de lucruri. Eu consider ca viata municipala nu este politica, ci ar trebui sa fie un forum deschis, unde oamenii sa-si spuna pasurile, iar cel ales, consilierul, nu este altceva decat un purtator de cuvant al cetatenilor.
PR: Apropo de cetateni, in Côte-des-Neiges locuiesc foarte multi romani, nu-i asa?
M. P.: Nu foarte multi. In zona districtului Côte-des-Neiges nu sunt foarte multi votanti de origine romana, si va spun acest lucru in urma consultarii listelor celor cu drept de vot. Cei mai multi romani locuiesc la nord de strada Côte-Ste-Catherine, dar aceasta zona nu este in districtul electoral Côte-des-Neiges, desi cartierul poarta numele de Côte-des-Neiges. In districtul cu acelasi nume, unde eu candidez, populatia este in proportie de 60% quebecheza.
PR: Multi, putini, vor gasi romanii din CDN o usa deschisa la Magda Popeanu?
M. P.: Fara doar si poate. Nu ma angajez sa fac favoritisme cuiva pe criterii etnice, dar eu sunt romanca si sufletul meu rezoneaza la tot ceea ce este romanesc.
Interviu realizat de George Sava
