Cristiana Nicolae si “Straina” Insulelor Madelei

“L’étrangère” este, pe scurt, povestea unei femei din Îles de la Madeleine care isi pierde fiul, plecat la pescuit, in zori, cu tatal sau. Cum bruma de fericire a acestei femei se invartise in jurul vietii copilului sau, moartea lui echivaleaza cu pierderea sensului de a trai. Femeia renunta cu totul la viata ei si isi incepe cautarea. In orice lucru din jur ea incepe sa vada chipul celui iubit – in nisip, in iarba, in unduirea frunzelor, in rasarit, in apus…
Fie ca-i iarna, fie ca-i vara, cautarea nu are sfarsit pana mainile ei nu reconstruiesc chipul drag si, prin acesta, sensul ei de a exista. Disperarea unei vieti chinuite – al carei corolar este inecul fiului – face ca, in plan exterior, cotidian, femeia sa iasa din tiparele inguste ale micii comunitati in care traieste si sa incarneze, progresiv, “nebuna satului”. Cel putin asa incep sa o descrie ceilalti locuitori ai Insulei. De altfel, are loc un “ping-pong” de opinii pro si contra, atitudini de intelegere sau de blamare a personajului principal, fara a sugera solutii clare. Un final, fara indoiala, deschis interpretarii.
Descrierea de mai sus a documentarului “L’Étrangère”, produs de Cristiana Nicolae, este seaca si rationala. Ceea ce aduce filmul (regia, imaginea, montajul) acestei povesti tragice este tocmai o remarcabila incarcatura poetica (filmarile sunt realizate tot de Cristiana Nicolae, din motive de austeritate bugetara). In plus, constructia este punctata de versuri sensibile, de muzica si de un fel de coregrafie a disperarii. Astfel, pe langa linia documentara, filmul este si o foarte interesanta creatie de compozitie. Lucrat mult pe baza de sugestie imaginativa, filmul este un puzzle de sentimente; amestecul pieselor nedumereste in prima faza, insa piesele sunt conduse catre locurile lor de mana sigura a unei regizoare cu experienta.
Cristiana Nicolae, autoarea documentarului filmat in Îles de la Madeleine, este stabilita de 15 ani la Montréal. Daca pana in 1990 ea figura printre regizorii romani cei mai cunsocuti – a semnat regia seriei “Racheta alba” (1984) si a multor filme artistice, prin-tre care “Al patrulea gard langa debarcader” (1984), “Recital in gradina cu pitici” (1987), “Hanul dintre dealuri” (1988) etc – dupa stabilirea ei in strainatate o regasim si intr-un alt domeniu, cel al psihologiei transpersonale. Fara a dori sa vulgarizam, domeniul este, in genere, perceput ca “lucrul cu paranormalul”; specializarea sa este identificarea si “vindecarea” anumitor crize si blocaje energetice ale pacientilor.
In data de 30 septembrie, Cristiana Nicolae a organizat, la Maison des Réalisateurs de pe St-Denis, o vizionare in cerc restrans (prieteni si colegi din lumea filmului) a documentarului “L’Etrangère”. Si iata ca acest ultim film – realizat de Cristiana Nicolae cu mijloace materiale modeste, dar cu o larga paleta artistica si cu enorma daruire – vine sa sublinieze tocmai “spiritualizarea” formelor de expresie, in perfecta armonie cu evolutia in plan profesional a autoarei. Spre deosebire de filmele din Romania, in care “story”-ul era dominant, acesta din urma pare a fi orientat mai degraba spre “conturarea nevazutului”, spre eliberarea energiilor, spre poezia “de dincolo”.

Ultimele articole

Articole similare