Dezamagirea numita Basescu

Citește și

In urma alegerilor de anul trecut, Romania scapa, pentru a doua oara in istoria sa post-decembrista, de canceroasa hegemonie a PSD-ului lui Ion Iliescu. In noaptea de dupa scrutin, o multime de tineri creduli, printre care si autorul acestui articol, sarbatoreau fericiti, in aceeasi Piata a Universitatii, victoria fortelor anti-PSD. Atmosfera era de-a dreptul stranie, pentru ca printre sutele de tineri de 16-27 de ani se aflau si cativa “golani” supravietuitori ai “Pietei Universitatii” din ’90. Oricum, atmosfera din acel Bucuresti se asemana cu cea de la pasnica Revolutie Portocalie din Ucraina, sau cu inflacarata Revolutie a Trandafirilor din Georgia. Tustrele situatii aveau, la urma urmei, doua lucruri in comun: fusesera practic exercitii democratice si avusesera ca efect indepartarea unor ultimi dinozauri comunisti est-europeni: Ion Iliescu, Adrian Nastase, Leonid Kucima, Eduard Sevardnadze.
La nici un an dupa alegeri, reprezentantul noii puteri (care a cules roadele electorale mai ales datorita aurei sale de Don-Quijote anti-PSD), autoritarul presedinte Traian Basescu, dezamageste o tara care il votase fara ezitare. La fel ca si penibilul sau inaintas Emil Constantinescu, Traian Basescu a renuntat la lupta cu marii corupti si s-a concentrat impotriva… micii coruptii. Astfel, presedintele care ar trebui sa duca Romania in Uniunea Europeana a avut recent (pe 27 septembrie) un discurs naucitor, in care a infierat, cu o inversunare demna de o cauza mai buna, nefericita practica romaneasca a spagii. Basescu le-a cerut romanilor sa nu mai dea, de acum incolo, spaga medicilor, vamesilor, politistilor si asa mai departe. Nici un cuvant despre esecul Justitiei romanesti din ultimele luni de a-i condamna pe marii corupti, care au furat peste jumatate de tara incepand de la Revolutia furata din 1989… Nimic semnificativ despre slabele rezultate ale luptei impotriva coruptiei de stat care a adus la sapa de lemn sistemul energetic romanesc, sistemul de sanatate, sistemul educational, jumatate din industrie, agricultura, turismul, si a acaparat o mare parte din sistemul bancar…
Ei bine, nu! In creierul vizionar al lui Basescu – un lider de la care milioane de romani asteptau sa lanseze razboiul impotriva marii coruptii (dospite parinteste la pieptul PSD de Ion Iliescu) – problema esentiala a limitarii coruptiei din Romania este lupta impotriva “micii spagi”. Iata ce spunea presedintele, in apelul sau: “Haideti sa nu dam spaga un an. Aparatul de stat se poate curata, in timp, de coruptie. (…) Ma uitam aproape ingrozit pe o cercetare sociologica: 85% din subiecti considera ca nu au sanse in justitie daca nu au bani. Or, acest proces este un proces in doi: unul il cere si-l accepta si altul plateste partea care-i revine din tandemul coruptiei. Coruptia de unul singur nu poate fi, nici la vames, nici la medic, nici la profesori, nici la judecator. Cineva accepta sa plateasca, iar acest cineva este parte a sistemului corupt. Este greu sa gandesti ca in Germania cetatenii merg catre justitie cu gandul ca trebuie sa plateasca. Actul medical, serviciul vamesului, al profesorului, al functionarului public sunt garantate prin lege si trebuie sa fie prestate catre orice cetatean.”
In realitate, coruptia de care vorbeste Basescu – aceea simbolizata de spaga la medic – este cauzata, in esenta, de intregul sistem economic al Romaniei, imbolnavit ani de zile de marea coruptie de stat. Mii de potentati de partide post-decembriste si de fosti inalti functionari de stat, de toate culorile politice, se lafaie care prin Primaverii, care prin Monte Carlo, iar in acest timp Basescu asmute tara sa se razboiasca cu medicii, profesorii sau politistii care iau spaga. E adevarat ca “mica spaga“ este un obicei murdar, ilegal si de care toti romanii ar merita, desigur, sa fie scutiti. Dar de aici pana la a sugera ca acest gen de coruptie ar fi problema nr. 1 a sanatatii economiei romanesti e cale lunga. Ba, mai mult, este populism – unul ieftin, vadimist. Pentru ca, in timp ce Basescu se dueleaza cu medicii, profesorii, vamesii si politistii corupti, societati-gigant de genul Romtelecom, Apa Nova, Electrica, Petrom etc stimuleaza coruptia semi-generalizata din Romania prin monopoluri, preturi aberante, taxe si salarii aiuritoare, servicii extrem de scumpe.
In plus, singura autoritate de care se teme in prezent conducerea Romaniei, Uniunea Europeana, nu a cerut niciodata in mod specific limitarea micii coruptii, ci a cerut, in van, acelasi lucru ca si noi: aducerea in fata Justitiei a “rechinilor” economici care au falimentat economia romaneasca. Din nou, sa ne intelegem bine: Romania trebuie sa limiteze coruptia la orice nivel, de la cel foarte inalt la cel de “mica spaga” – aceea care il ucide zilnic cate un pic pe roman. Dar e aberant sa vanezi plevusca in timp ce marii rechini iti inoata prin fata ochilor.
Apelul anti-coruptie al lui Traian Basescu este de o ipocrizie care dezarmeaza. Pana cand o mare parte din sistemul medical romanesc nu va fi privatizata si nu va intra intr-un sanatos sistem concurential, vajnicul nostru presedinte – pe care multi dintre noi l-am votat tocmai pentru a declansa lupta impotriva coruptiei – isi va raci degeaba gura cerand romanilor sa opreasca, de azi pe maine, nenorocitul obicei al spagii la doctor.

- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Da nij io nu-s prost

Poftim? Mai zi o dată. M-ai făcut prost? Pe cine faci tu, bă, prost? Pe tine. Pe ci…nu, că...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -