Zvonerul si Raspandacul

Mult criticat de aproape toate paturile sociale din America (mai putin de cea a bogatilor) pentru pasivitatea si ignoranta cu care a tratat catastrofa “Katrina” in New Orleans, iata ca Bush le-a mai “pregatit ceva” americanilor. Si anume declararea starii de urgenta la New York, pentru prevenirea unui presupus atac terorist in reteaua metroului. Pro-babil ca sa nu uite lumea ca tot el este “in charge”. Precum leul in jungla, care, desi nu ataca mereu, isi mai arata din cand in cand coltii, intr-un ranjet si-un marait scurt, ca nu cumva “colegii” din jur sa uite ca el e seful.
Congressman-ul Peter King – care face parte din echipa republicana Bush si care a fost distins cu medalia “Patriot of the year” – a aparut, in dimineata de 6 octombrie, pe postul CNN, cu anuntul-bomba despre un iminent atac terorist asupra metroului din New York; el isi baza afirmatiile pe informatii exacte si credibile din partea CIA. Momentul atacului nu putea fi indicat cu precizie, insa King sublinia ca rapoartele CIA au fost trimise imediat la FBI, care a declarat “stare de urgenta” si a inceput sa aplice masurile necesare.
Intreaga zi de 6 octombrie a fost dedicata de CNN acestui eveniment, iar Michael Bloomberg, primarul New York-ului – patronul uneia dintre cele mai mari companii furnizoare de date bursiere din lume, cat si a concernului Bloomberg Media – s-a aratat mandru si uimit de exactitatea informatiilor despre locul viitoarelor atentate si chiar despre locul unde vor fi ascunse bombele: in carucioare de copii si in rucsacuri. In felul acesta am putut vedea in direct cum un dispozitiv impresionant, de mai mult de 15.000 de politisti, ii perchezitionau pe bietii newyorkezi, incepand cu tocurile de la pantofi si continuand cu genti, rucsacuri, carucioare, buzunare, umbrele, portofele, pixuri si stilouri, computere portabile, si terminand cu copiii din carucioare.
In timp ce un politist se lauda intr-un interviu cat de vigilent a fost el nelasand o persoana de culoare sa intre in metrou pentru ca avea la ea un stilou cu penita, flash-uri informative provenite de la seful FBI incitau populatia sa-si exercite obligatiunile civice si patriotice de denunt si vigilenta. Ca sa fie si mai convingator, primarul a decis sa ia si el metroul, incercand sa-i linisteasca pe bietii oameni ca tot ce se intampla este normal si ca situatia e sub control.
Decretul “Patriot Act” da puteri depline autoritatilor de a aresta si a tine in detentie timp de 6 luni, fara drept de avocat sau proces, pe oricine este suspectat ca ar avea intentii teroriste impotriva Americii. De altfel, in timp ce avansau in linie, ca niste roboti pe banda, catre barierele de intrare in metrou, se putea citi limpede pe fetele multora dintre newyorkezi cat de ingroziti erau ca nu cumva sa fie ridicati din greseala de catre politie.
Se stie ca politia are proceduri specifice de infiltrare si de filare a suspectilor si ca derularea acestui tip de operatiuni are loc intr-un secret absolut. De exemplu, politiei Québecului i-au trebuit multi ani pana sa-i prinda cu mata in sac pe cei de la Hell’s Angels; multe operatiuni ultra-secrete au fost puse la cale pana cand, intr-un final, banda a fost dezmembrata si bagata la zdup. Aceeasi strategie se aplica si in cazul traficantilor de droguri sau arme, iar americanii au demonstrat o abilitate extraordinara in acest sens.
Insa iata ca, de data aceasta, totul se face “la vedere”, primarul se plimba relaxat in zona amenintata, de parca Al’Quaida este o grupare de ageamii orbi si surzi, care nu se uita la CNN sau pe internet, astfel ca n-au de unde sa afle ca sunt asteptati acolo de politie.
Stirile asupra starii de urgenta la New York au facut, evident, ocolul planetei. Rezultatul: nimic violent nu s-a intamplat, nici o bomba nu a explodat, dar populatia a fost terorizata, iar magazinele au inregistrat vanzari record la baterii, lanterne, conserve de mancare, apa, fructe, medicamente, banda izolatoare, folii de plastic, corturi, generatoare electrice etc; dupa numai dupa 2 zile, mass-media a incetat brusc sa mai abordeze acest subiect.