Rapsodia Romana a Angelei Dubeau

Citește și

Acordurile Rapsodiei Romane nr.1 de George Enescu vor rasuna in 8 noiembrie, in Sala Monumentului National din Montréal, in cadrul unui concert-spectacol prezentat de celebra violonista Angèle Dubeau, alaturi de ansamblul simfonic La Pietà. Cum a ajuns compozitorul roman sa faca parte din repertoriul Angèlei Dubeau? E vorba de o iubire veche de 20 de ani, pentru ca Angèle Dubeau – personalitate a scenei muzicale clasice canadiene, laureata a multor concursuri nationale si internationale – si-a facut o parte din studii in Romania. Ba mai mult, cu ocazia celor cativa ani petrecuti in Bucuresti, ea a descoperit muzica romaneasca, a invatat limba romana si si-a facut prieteni cu care tine inca legatura. Iar amintirile din Romania comunista a anilor ‘80 sunt inca vii in memoria sa.

In perioada 1981-1984, ati studiat muzica in Romania, cu profesorul Stefan Gheorghiu. Cum se face ca v-ati hotarat sa mergeti acolo, dupa ce ati urmat cursurile Academiei Juilliard din New York?
Auzisem mult vorbindu-se despre scoala romaneasca de muzica. Violonista Mihaela Martin a castigat mai multe premii internationale, printre care si un premiu intai la un concurs in Montréal. Apoi, intr-o tabara de creatie, la St-Irénée, Charlevoix, langa Québec, l-am cunoscut pe maestrul Stefan Gheorghiu, care mi-a propus sa vin sa studiez in Romania. Asta se intampla in 1980. Aveam 19 ani pe atunci. Astfel, in luna septembrie, am plecat spre Bucuresti la bordul unui avion TAROM. In primul an, am urmat un curs de specializare, mai exact un curs pentru vioara si muzica de camera, la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucuresti. Urmatorii 2 ani am luat lectii in particular cu maestrul Gheorghiu. Era un dascal priceput, a lucrat cu Enescu, stia sa scoata ce e mai bun in fiecare dintre violonistii cu care lucra, sa ii ajute sa avanseze pe plan profesional.

- Publicitate -

Cu paltonul in pat
Ati cunoscut Romania epocii Ceausescu, in cea mai neagra perioada a comunismului. Ce amintiri v-a lasat?
Cand mi-am dat seama cum stateau lucrurile, teroarea in care traiau oamenii – multi lucrau pentru asa-zisa Securitate, populatia era infometata si tinuta in frig, libertatea de expresie era incalcata – am vrut sa fac ceva, simteam ca trebuie sa fac ceva, sa le spun romanilor sa se revolte, sa nu accepte, sa actioneze cumva. A fost un moment al vietii mele in care am realizat cat sunt de norocoasa ca am Canada: pu-team sa plec, aveam unde sa plec, puteam sa ma salvez de acolo.
Locuiam intr-o camera la camin singura, fiind cetatean strain. Era foarte frig, dormeam cu paltonul pe mine. Mancatul la cantina mi-a prins bine la silueta. Starea sanatatii mele s-a inrautatit in timp din cauza conditiilor in care traiam. I-am vorbit ambasadorului Canadei la Bucuresti, i-am spus ca as vrea sa raman in capitala romana sa-mi continuu studiile, dar ca nu stiu daca am sa pot, in asemenea conditii. Ambasadorul canadian de atunci, domnul Peter Roberts, mi-a oferit o camera chiar in casa in care locuia si astfel am putut sa-mi continuu studiile cu maestrul Gheorghiu.
Am multe amintiri de atunci. Imi amintesc ca prima data cand am parasit Bucurestiul, am inceput sa plang. Ajunsa la Paris, si admirand abundenta teribila a pietii pariziene, am fost socata sa constat diferenta. Pentru a supravietui unui regim precum cel prin care a trecut Romania sub Ceausescu, trebuie sa te concentrezi asupra punctelor pozitive ale existentei. Artistii isi a-veau muzica. Li se luase libertatea de exprimare, dar, daca aveau ceva de spus, se puteau exprima prin muzica.

Din 1989, dupa caderea regimului Ceausescu, Romania traieste alte vremuri. V-ati ganditi sa o vizitati din nou?
Da, m-am gandit de multe ori, insa n-am avut inca timpul sa o fac. In cei 3 ani petrecuti in Romania, am cunoscut Bucurestiul, am vazut Carpatii, am vizitat si Castelul lui Dracula, am fost pe malul marii. As vrea sa impartasesc bucuria revederii acelor locuri cu sotul si fiica mea.

Mutatii muzicale
Printre piesele pe care le veti interpreta in cadrul concertului din 8 noiembrie se numara si Rapsodia Romana nr. 1 de George Enescu. Care sunt preferintele dumneavoastra muzicale?
Dintre muzicienii romani, Enescu, desigur, care e o somitate mondiala. Cat am stat in Romania, am ascultat si multa muzica populara romaneasca, iar Rapsodia Romana arata geniul lui Enescu si se simte si filonul popular. Imi plac si Balada lui Ciprian Porumbescu, apoi, Cvartetul de coarde al lui Radu Paladi.

- Publicitate -

Se pare ca apreciati in continuare muzicienii romani. In ansamblul pe care l-ati infiintat, La Pietà, se afla si o romanca…
La Pietà este un ansamblu de coarde si pian exclusiv feminin, care se prezinta in diferite formule, adunand laolalta un numar maxim de 12 muzicieni, respectiv, un numar minim de 6. In componenta sa intra si o romanca, doamna Andra Giugariu. Pe 8 noiembrie, la Sala Monumentului National din Montréal, La Pietà va interpreta Rapsodia Romana intr-o formula de 9 muzicieni.

In afara de Montréal, unde veti mai concerta in cadrul acestui turneu?
Anul trecut am calatorit mult, as vrea ca anul acesta sa prezint discul Pasiune si publicului din Québec. Vom ajunge cu spectacolele si in vestul canadian, vom concerta si in Ontario, apoi in New Brunswick, in primavara. La inceputul anului viitor vom sustine o serie de concerte si pe teritoriul Statelor Unite, la San Francisco, un altul la Milwaukee, in Wisconsin, vom merge apoi in Georgia.

Aveti o vioara Stradivarius Des Rosiers, construita in 1733, numita “Arthur” in onoarea fostului proprietar, muzicianul Arthur Leblanc, de la care ati achizitionat-o in 1977, si o vioara Vuillaume, care dateaza din 1864. Pe care o veti folosi in concertul din 8 noiembrie?
In general, cant cu vioara Stradivarius. Doar cand vremea e foarte rece si vreau sa o feresc de variatiile de temperatura, din motive de securitate deci, folosesc cealalta vioara a mea, Vuillaume.

Vioara care canta, plange, rade sau danseaza
Dintre discurile pe care le-ati inregistrat pana acum, aveti vreunul preferat?
Imi vine foarte greu sa aleg. Fiecare disc contine in el si o particica din mine, din sufletul meu, este legat de o perioada anume din viata mea si imi sunt toate dragi. Cand lansez un nou disc e ca si cum as prezenta o noua imagine a mea, ca si cum as scoate la iveala o farama din mine pe care vreau sa o impart cu ceilalti. Un disc nou e o noua etapa, o noua maturizare. Foarte aproape de inima mea se afla ultimul disc, Pasiune, realizat impreuna cu ansamblul de coarde La Pietà. Ca disc solo, unul din preferatele mele ar fi cel ce contine concertele de Sibelius si Glazunov.

In luna iunie a acestui an, v-a fost acordata o inalta distinctie. Ce reprezinta pentru dumneavoastra faptul ca ati devenit Membru al Ordinului National al provinciei Québec?
A fost un moment de mare emotie. Distinctia mi-a fost acordata personal de premierul Jean Charest. Cand a rostit “Poporul din Québec va multumeste” a fost impresionant, m-am cutremurat toata. Acum 10 ani mi-a fost decernat si L’Ordre National du Canada, anul acesta am primit L’Ordre National du Québec.

In incheiere, doriti sa adresati un cuvant cititorilor publicatiei Pagini Romanesti?
Ii invit sa vina pe 8 noiembrie la Sala Monumentului National, sa asculte concertul Pasiune. Muzica e un instrument de comunicare. Vioara mea canta, plange, rade sau danseaza, iar eu ma exprim prin muzica mea. Piesele pe care le interpretez le aleg cu inima. Asa incat va invit pe 8 noiembrie la intalnirea cu muzica si cu concertul Pasiune.

Nascuta in 1962, la Saint-Norbert, in regiunea Lanaudière, Angèle este cel de-al 7-lea copil al unei familii cu 8 copii. Tatal, pasionat de muzica, isi indreapta toti copiii catre studiul acesteia, inscriindu-i la cursuri muzicale. Angèle va incepe sa ia lectii de vioara la varsta de 4 ani, cu parintele Rolland Brunelle, la Seminarul de la Joliette. Studiaza la Conservatorul de Muzica si Arta Dramatica din Montréal, in clasa lui Raymond Dessaint, iar mai apoi la Academia Juilliard din New York, cu Dorothy Delay.
In perioada 1981-1984 efectueaza o calatorie de studii in Romania, unde urmeaza un an la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Bucuresti si ia lectii in particular cu violonistul Stefan Gheorghiu (1981-1984). Tot in particular studiaza si cu Henryk Szeryng.

Articolul precedentMade in China
Articolul următorAgenda culturala
- Publicitate -
- Publicitate -spot_img

Ultimele articole

François Legault și CAQ, victorie clară în alegerile din Quebec

François Legault și partidul său, Coalition Avenir Québec (CAQ) au câștigat detașat alegerile care au avut loc azi în...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -