La 11 noiembrie s-au implinit zece ani de la trecerea in nefiinta a lui Corneliu Coposu, cel supranumit “seniorul politicii romanesti”. Dupa o lunga si grea suferinta, Corneliu Coposu a decedat in 1995, cu un an inainte ca formatiunea politica pe care a condus-o, PNT-CD, sa ajunga la guvernare; de fapt, multa lume considera ca tocmai moartea lui a contribuit la castigarea alegerilor de catre Conventia Democrata, alianta politica din care facea parte si PNT-CD.
Avand in minte imaginea lui Corneliu Coposu, aceea a unui om sobru, ajuns la varsta intelepciunii absolute, ne este greu sa acceptam ideea ca “trasatura cea mai puternica a lui Corneliu Coposu a fost veselia”, dupa cum marturisesc astazi surorile lui, Flavia si Rodica. Iar daca ne gandim ca regretatul Corneliu Coposu si-a petrecut cea mai mare parte a vietii sale in inchisoare (17 ani si jumatate) sau persecutat si marginalizat de regimul comunist, ne intrebam cum de a fost posibil ca, peste ani, firea sa vesela sa reziste vitregiilor vremii.
Raspunsul il gasim in caracterul sau puternic, in vointa si increderea sa nestramutata ca vor veni si timpuri mai bune. Ele au venit, intr-un fel, dar Corneliu Coposu nu le-a mai apucat. Daca ar fi trait in 1996, Corneliu Coposu ar fi putut completa acel gol care s-a dovedit atunci fatal pentru democratia romaneasca: lipsa unui lider politic autentic, capabil sa struneasca interesele si pasiunile politice prea diferite ale celor ajunsi la putere.
Corneliu Coposu: “Am trecut prin 17 puscarii. Am intrat in inchisoare avand 112 kg si am iesit cantarind 51 kg. Frigul era permanent… Mancarea era si ea de exterminare… Am fost batut cu saci de nisip, cu cearceaf ud in baie…, bine, nu mai vorbesc de suspendarile pe o ruda de fier pentru a fi batut la talpi. La iesirea din inchisoare, uitasem sa vorbesc… Increderea in supravietuirea din holocaustul comunist a fost temelia rezistentei.” (G. S.)
10 ani fara Corneliu Coposu
Articole similare