Feriti-va de… binevoitori!

Venind din Romania, am invatat pe propria piele cat e de important sa ne inchidem geanta bine si s-o supraveghem cu coada ochiului cand ne urcam in autobuz sau in metrou. Sa n-o lasam din mana si sa n-o pierdem din vedere nici o clipa in magazine, daca nu vrem ca, “intamplator”, sa devina proprietatea altcuiva. Putini dintre noi s-au gandit insa ca trebuie sa ne ferim nu doar de hoti, ci si de unii oameni prea… binevoitori! Am observat – si asta nu o data – ca localnicii sunt foarte saritori: daca cineva gaseste o punga, o geanta (sau orice altceva) n-are nevoie de mai mult de cateva minute pentru a lua acel obiect si, binevoitor, a-l inmatricula, cu constiinta impacata, la biroul de “Obiecte pierdute”.
Pentru ca i se poate intampla oricui sa piarda cate un obiect, la un moment dat am avut curiozitatea de a verifica cat de mare este procentajul celor care vor sa ajute culegand lucrurile uitate de altii. Credeti-ma, e foarte ridicat. Nimic rau in asta, veti spune. Da, dar cateodata – o sa vedeti – pot incurca. De fapt, viteza cu care actioneaza e absolut uimitoare. Spirit civic, spirit civic, dar nu exagerati, fratilor! Dar mai bine sa va povestesc doua din experientele mele:
Mergeam cu metroul, sacosa mea era asezata pe un scaun alaturat, nu prea departe de mine. Urca o doamna si, dupa doua secunde – nu exagerez deloc – se indreapta direct spre scaunul unde se afla sacosa, desi in jur este plin de scaune libere. O deschide si priveste in ea, fara a intreba macar daca apartine cuiva. Luata prin surprindere, abia indraznesc, dupa un timp, sa ingaim “E a mea“ si sa imi recuperez sacosa dintre mainile grabitei doamne.
Alta data ma plimbam, undeva, la capatul peronului, tot la metrou. Geanta mea de voiaj statea lipita de perete, distanta dintre mine si ea variind in functie de plimbatul meu incolo si incoace. Un domn vine si el in aceeasi zona a peronului. Cum ma departasem putin in directia opusa, m-am intors si ce-mi vad ochii? Domnul luase deja geanta mea de voiaj in mana si o studia. Am sarit : “E a mea!”
E obositor, zau asa.
Au fost semnalate si numeroase fraude comise de “binevoitori”. Iata unul dintre cazurile “clasice”: in timp ce o persoana isi face tranzactiile la ghiseul bancar, cineva urmareste din spate cu mare atentie codul introdus, apoi arunca o hartie pe jos si ii atrage atentia persoanei respective ca i-a cazut ceva, aratand spre hartia cu pricina. In timpul cat persoana se apleaca sa ridice de pe jos hartia, “binevoitorul” scoate repede cardul din masina si pune altul in loc. Apoi o ia la sanatoasa. Pana sa se dezmeticeasca victima, hotul e departe si probabil a scos deja banii din cont. Acest tip de frauda se intampla de obicei seara, cand nu e multa lume la ghiseu si banca nu e deschisa, pentru ca pagubasul sa nu aiba posibilitatea – daca si-a dat seama de inselaciune – sa anunte ce s-a intamplat si sa blocheze cardul la timp.
Morala (si e bine sa tineti cont de ea): Feriti-va nu numai de hoti, ci si de … binevoitori!