Proasta gestiune, mita, falsificare de facturi, deturnare de fonduri, supraincarcarea facturilor, contributii ilegale la veniturile unui partid politic, cadouri nedeclarate – iata constatarile judecatorului John Gomery, in urma anchetei pe care a intreprins-o incepand din luna februarie a acestui an. Prin raportul publicat de judecator la 1 noiembrie – primul din cele doua programate – s-a facut lumina in celebra “affaire des commandites”. Cel mai mediatizat eveniment din ultimii patru ani nu si-a clarificat inca toate aspectele; bunaoara, rolul jucat de fostul prim-ministru, Jean Chrétien, este inca discutabil. Cert e ca, in acest moment, canadienii pot arata cu degetul spre o multime de vinovati. Unii dintre ei au si inceput sa plateasca pentru vina de a-si fi infundat pana la coate mainile in banii contribuabililor.
In cele 1.400 de pagini – cate numara raportul – judecatorul a spus pe nume tuturor neregulilor inregistrate pe parcursul celor patru ani de functionare a programului de sponsorizare.
Va amintim pe scurt, ca, in urma rezultatului de la referendumul din 1995 (cand optiunea suveranista a obtinut 49,4% din voturi), Guvernul federal a initiat un program care sa creasca vizibilitatea sa in Québec. Astfel, in 1997, un buget de 250 de milioane de dolari este alocat pentru acest scop, urmand ca suma sa fie administrata de catre ministerul Lucrarilor publice (condus, in acea perioada, de Alfonso Gagliano). Urmare a numeroaselor probleme semnalate in gestionarea acestor fonduri, premierul Jean Chrétien ii cere Sheilei Fraser (“vérificatrice générale du Canada”) sa analizeze situatia. Raportul acesteia, facut public la 10 februarie 2005, declanseaza oficial “scandalul sponsorizarilor”, aratand ca sume importante au fost cheltuite in alte scopuri decat cele stabilite. Aflat de putin timp in fruntea guvernului, Paul Martin a luat imediat masuri: anularea programului de sponsorizare, destituirea lui Gagliano din functia de ambasador al Canadei in Danemarca (functie in care fusese numit intre timp) si solicitarea unei anchete conduse de judecatorul John Gomery.
Cinci frati patati
Dupa 9 luni de cercetare si audierea a 184 de martori, raportul Gomery a aratat ca principalii responsabili pentru risipirea banilor sunt: Jean Pelletier – seful de cabinet al lui Jean Chrétien, Alfonso Gagliano – fost ministru al Lucrarilor publice, Charles Guité – fostul responsabil al programului, organizatorul liberal Jacques Corriveau, dar si alti functionari, directori de agentii de publicitate si membri ai Partidului Liberal. Cinci societati de stat au tras foloase de pe urma programului: Postes Canada, Via Rail, GRC, Banque de développement du Canada, Société du Vieux-Port de Montréal. Firmele de publicitate implicate – care au primit, fara nici o justificare, considerabile sume de bani – sunt tot in numar de cinci. Coffin Communication, Lafleur Communication Marketing, Gosselin Communications si Groupe Everest au avut parte de contracte de pana la 67 milioane de dolari. Cat despre firma Groupeaction, presedintele acesteia, Jean Brault, a declarat ca reprezentanti ai Partidului Liberal al Canadei i-au cerut sa doneze 1.2 milioane de dolari pentru PLC, urmand ca, in schimb, sa-i fie acordate contracte guvernamentale de 52 milioane de dolari. Tot el a spus ca unele facturi false s-au intocmit si pentru PQ si PLQuébec. Cu aceste declaratii incendiare, scandalul a luat o turnura politica.
Final de scandal?
Daca justitia va fi lasata sa isi spuna cuvantul in urmatoarele luni, reactiile imediate ii apartin tot lui Paul Martin. De altfel, primul ministru a trecut prin clipe grele: el a fost audiat in cadrul anchetei, fiind prima oara cand un premier canadian in functie a trebuit sa raspunda public, in fata avocatilor, in legatura cu un scandal. Si asta deoarece, in perioada cu pricina, Paul Martin se afla in fruntea Ministerului Finantelor. Raportul judecatorului Gomery l-a scos insa basma curata, aratand ca sarcinile sale nu includeau supravegherea cheltuielilor Cabinetului primului ministru sau ale ministerului Lucrarilor Publice.
Paul Martin a ordonat Partidului Liberal sa inapoieze statului suma de 1.14 milioane dolari si sa elimine din randurile sale pe toti membrii implicati in scandal; el a cerut societatilor de stat sa ia masuri civile sau administrative impotriva angajatilor corupti.
Cu 6.7 milioane de dolari platite avocatilor si alte 7 milioane de dolari pentru serviciile contabile, ancheta aceasta este cea mai costisitoare din istoria Canadei. Scandalul sponsorizarilor a fost cel mai mediatizat eveniment din anul 2001 incoace: mass-media din Québec i-a acordat 18.3% din spatiul/timpul sau de antena, iar cea canadiana engleza 12.8%. In luna februarie a anului viitor, Gomery va publica raportul final, evidentiind implicatiile politice ale “afacerii” si adaugand recomandarile sale.
