FRANTA: Dezastrul “modelului social european”

Citește și

In timpul crizei sociale din New Orleans, de dupa uraganul Katrina, presa din Franta, dar si din alte tari europene, nu a ezitat sa critice sistemul social american si sa-l laude pe cel european. “Numai capitalismul salbatic si individualismul agresiv, ambele promovate de sistemul economic nord-american, au putut cauza reactiile extrem de violente ale oamenilor lasati fara alimente, adapost si apa de uraganul Katrina. La noi, in Europa, oamenii nu reactioneaza atat de violent impotriva semenilor lor in cazul unor evenimente extreme, tocmai datorita modelului nostru social european in care suntem crescuti”. Acesta a fost mesajul, stangist, arogant si auto-suficient ca intotdeauna, pe care l-a adoptat o parte din mass-media si societatea franceza.

Nu mult mai tarziu, aceeasi Franta era zguduita de valuri de violenta urbana anarhica itita ca din senin, fenomen care a distrus mitul mult-laudatului model social european. Situatia ameninta insasi extinderea Uniunii Europene, pentru ca aduce noi sensuri intrebarii esentiale careia trebuie sa-i faca fata Europa: “Cine anume este european”?

- Publicitate -

Xenofobia, stigmatul Europei

In incercarea de a descifra cauza reala a violentelor din Franta, analistii de la palatul Elysée comit o mare eroare. Ei recunosc frustrarea maselor de origine araba sau africana, motivata de blocarea accesului lor catre societatea prospera a Frantei, dar uita sa ia in calcul cel mai grav aspect: acela ca miile de tineri care au iesit pe strazi erau francezi! Ei nu sunt imigranti, ci copii de imigranti, nascuti cetateni francezi, pe pamant francez! Desi beneficiaza teoretic de aceleasi drepturi ca si copiii de francezi get-beget, in realitate caile de acces le sunt blocate de culoarea pielii, de specificul religiei sau de o simpla basma traditionala cu care isi acopera capul.
Altfel spus, xenofobia si lipsa de toleranta specifice Europei au creat in timp pro-blemele sociale si, in ultima instanta, identitare, care au ajuns recent la apogeu in Franta. Este adevarat, accesul la studii superioare si apoi la job-uri rezonabile este mult mai dificil pentru un copil de emigrant din Franta decat pentru un copil de francez. “Modelul social european” este, in aceasta privinta, mult mai habotnic decat cel nord-american: daca in SUA sau Canada orice emigrant are accesul la studii garantat (prin bursa sprijinita de stat, la care se adauga si imprumutul de acoperire a cheltuielilor de intretinere), in Europa de Vest un tanar francez descendent din emigranti are de patru ori mai putine sanse de a accede intr-o facultate decat tinerii descendenti din cetateni francezi.
In continuare, chiar daca un francez descendent de emigranti absolva facultatea, locurile de munca bine platite sunt conservate de xenofobii angajatori francezi pentru francezii get-beget.
Acesta este deci profilul multora dintre persoanele care au incendiat mii de masini in Franta si care s-au batut saptamani intregi cu fortele de ordine: tineri frustrati (pe buna dreptate) de faptul ca, desi s-au nascut in Franta, societatea franceza nu ii doreste printre membrii ei si le respinge dreptul la prosperitate.

Golaniada “bastarzilor” francezi

- Publicitate -

Efectul natural al evenimentelor anarhice din Franta este unul periculos: in loc ca societatea franceza sa devina mai toleranta fata de problemele sociale ale imigrantilor, dreapta radicala castiga teren. Actualul ministru de Interne al Frantei, Nicolas Sarkozy, cel care a cerut o atitudine dura a fortelor de ordine fata de miscarile violente, are o ima-gine foarte buna printre francezi. El insa a alimentat furia multimilor violente, numindu-i pe manifestanti, la inceputul protestelor, “canalii” si “drojdia societatii”. Unde am mai auzit astfel de epitete? Parca in Piata Universitatii, in anii ‘90?
Solutia este, desigur, alta decat trimiterea scutierilor in multime. Europa civilizata trebuie sa lucreze din greu la una din cele mai mari probleme identitare si sociale ale sale: acordarea de sanse egale imigrantilor, prin limitarea drastica a xenofobiei europenilor. Adica sa respecte deviza actuala a Uniunii Europene: “unitate prin diversitate!”.
Esecul Europei de a trata minoritatile de imigranti dupa reteta americana (“oricine se considera american este american”) are un alt efect foarte grav, anticipat de filosoful Ralf Dahrendorf si reamintit de curand de presedintele OSCE, Adrian Severin: patura sociala cea mai sensibila la chemarea organizatiilor teroriste este exact cea a tinerilor cu potential intelectual care isi vad caile de acces intr-o societate blocate de xenofobia respectivei societati.

Articolul precedentMasina lui BietMan
Articolul următorMarturii – Decembrie ‘89
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Canada, prima țară care aprobă aderarea Suediei și Finlandei la NATO

Canada a devenit prima țară din cadrul NATO care a aprobat aderarea Suediei și Finlandei la alianță. „Astăzi, Canada a...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -