Drept la replica

Imi cer dreptul la replica in revista dvs. ca urmare a articolului “Expozitie Radu Deca: Desene pentru adulti care nu si-au uitat copilaria”, aparut in numarul dvs. din 26 noiembrie 2005, anul 5 nr. 19 (65). In acest articol, domnul Florin Oncescu, erijat atat in critic de arta cat si in medic psihiatru, afirma pe un ton impersonal, cu pretentii medicale, ca desenele expuse de mine “par produsul unei gandiri sarite de pe sinele gandirii comune. Una nesarita deloc ar zice ca par facute de un serial killer.” In sprijinul acestei afirmatii, domnul Oncescu citeaza, printre altele, desene care infatiseaza turle de biserici, corabii, etc. Mentionez insa ca, in realitate, in expozitie nu exista desene cu turle de biserici sau cu corabii.
In aceeasi nota de falsitate, domnia sa adauga: „Daca nu stiti ce s-a intamplat acolo (la École Polytechnique) in 1989, intrebati. Asta pentru ca tot am adus vorba de serial killer.” Domnul Oncescu incearca sa faca astfel legatura intre afirmatiile sale referitoare la mine si cele facând aluzie la faptul ca la École Polytechnique ar salasui ucigasi in serie. Or, se stie ca autorul masacrului de la École Polytechnique din 6 decembrie 1989 a ucis mai multe persoane o data, deci nu poate fi considerat un ucigas in serie, cum crede domnul Oncescu. Avem deci de-a face aici cu o asociere de idei fortata, bazata pe rastalmacirea cuvintelor, cu scopul de a mistifica adevarul.
De altfel, in acelasi scop, articolul cu pricina este punctat cu exprimari si viziuni contorsionate. De exemplu, domnul Oncescu spune ca vede pisici (citez): „…cu ochi de hipnotizator.” (in limba romana se spune „ochi hipnotici”), mai departe confunda copacii de pe malul unei ape cu valurile unui „…ocean strabatut de un fel de tsunami”, s.a.m.d.
In concluzie, având in vedere aceasta incercare de a imi crea o imagine de ucigas in serie, ii sugerez domnului Oncescu sa reciteasca prevederile legii canadiene cu privire la insulta si calomnie.
Va multumesc,
Radu Deca