Foamea de explicatii

Intr-un articol recent din Dilema veche, Radu Cosasu isi trece in revista idiosincraziile. Ultima intrare pe lista domniei sale: “Peste toate, nu suport sa explic o ironie”. Articolul se incheie astfel: “Raman la opinia ca foamea de explicatii vine dintr-o gandire lenesa in intelesuri si lacoma de desteptaciune”.
In scurta prezentare facuta de mine expozitiei de desene a lui Radu Deca n-a existat nici o urma de ironie. Au existat, in schimb, cateva formulari in nota comica, introduse cu intentia de a provoca interesul cititorilor asupra celor prezentate, optiune pentru care artistul vine acum si ma ia de guler. Vine cu o mare foame de explicatii, trebuie s-o spun. Ma grabesc, iata, sa i-o satisfac.
Alegerea dintre “ochi de hipnotizator” si “ochi hipnotici” e o problema de gust. Mie, unuia, a doua formulare mi se pare vinovata de pretiozitate.
Arta buna pastreaza, intotdeauna, o doza de ambiguitate. De aceea, daca dorita reprezentare a unor copaci aflati pe malul unei ape a devenit, in ochii mei, imaginea unor valuri uriase, eu cred ca aici este meritul artistului. La fel cred si despre corabia cu marinari la prova ramasa in memoria mea, care, “in realitate”, o fi fost o salatiera populata de pitici (nici o intentie minimalizatoare aici, doar plata descriere a unui desen care-mi place in continure).
Cat despre turlele de biserici, imi mentin parerea ca ele au fost prezente in desenele expuse. (Ceea ce nu dovedeste decat ca artistul se cearta degeaba). Cautati pe internet galeria de fotografii a studentilor politehnisti http://gallerie.polyphoto.org, mergeti la sectiunea “22 nov. Vernissage” si faceti “click” pe poza “Vernissage 11”. Veti avea ocazia sa admirati, in desenul din dreapta capului artistului, o tripleta de turle. Singurul motiv pentru care nu reproducem aici poza este dificultatea de a obtine permisiunea fotografului. Am retinut desenul pentru ca, vazandu-l, gandul mi-a fugit spre catedrala Madona Dudu, de la Craiova, oras de care suntem legati amandoi, artistul si subsemnatul.
Referitor la acel “serial killer” care l-a inflamat peste poate pe artist, ma apar si eu ca unchiul Ilie, de la Constanta, cand nu-i sunt intelese glumele: “Am spus o vorba, n-am dat cu parul!” Numai pentru cine n-a inteles (eu stiu doar unul, dar or mai fi si altii), precizez ca intentia mea n-a fost sa-i creez domnului Deca o imagine de ucigas in serie. Intentia mea a fost sa sugerez ca desenele dumnealui par rodul unei gandiri atipice. Acum, cand aceeasi gandire se exprima prin cuvinte, imi vad reconfirmata banuiala. Dar particularitatea care rezulta nu ma mai incanta deloc.

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare