In seara zilei de 12 decembrie 2004, Alianta PNL – PD avea suficiente date sa spere ca, in chip miraculos, Traian Basescu intorsese scorul in favoarea sa si ca il invinsese – intr-o cursa in multe privinte inegala – pe rivalul sau, Adrian Nastase. Ziua urmatoare a confirmat sperantele celor din Alianta si le-a motivat euforia. Perioada care a urmat pana la Craciun a adus cu sine o modificare spectaculoasa a raportului de forte din principalele institutii politice ale Romaniei, schimband configuratia ce fusese consfintita in primul tur al alegerilor generale. PSD a trecut in opozitie si langa el s-a aliniat, cuminte ca un caine care linge mana stapanului, PRM. UDMR a ramas la putere, langa PNL si PD, dar si alaturi de PUR (ulterior, devenit Partidul Conservator). Cu certuri, cu multe scandaluri, Coalitia care s-a forjat in decembrie anul trecut a condus Romania un an de zile.
Romania vazuta dinspre putere
Seful statului a fost, indiscutabil, marele actor politic al anului. Controversat, mare amator de scandaluri (din care parca isi trage seva), cu o prestatie externa neasteptat de pregnanta, abil negociator, purtator al celei mai reformiste agende dintre toti actantii politici romani ai momentului, dar si autor al unor rateuri (cauzate atat de temperamentul sau, cat si de nerespectarea unor promisiuni – cea cu privire la schimbarea sefilor serviciilor secrete numiti de PSD i se imputa cel mai des), Basescu a fost, asa cum a promis, un presedinte-jucator. El a modificat in mod esential fata institutiei prezidentiale. Dovada si faptul ca seful statului este cel mai popular politician roman in 2005.
La umbra lui Basescu si fara sa faca nimic memorabil, PD a crescut imens, vampirizand in primul rand popularitatea fostului lider democrat, ajuns acum presedinte. PD a ajuns atat de sus intr-un an incat a inversat raportul de forte din cadrul aliantei cu PNL, fiind acum vioara intai. Liberalii, pe de alta parte, traverseaza momente extrem de grele, in primul rand din pricina actualei conduceri. Desi, dupa 1989, PNL detine mai multa putere ca niciodata, sovaielile lui Calin Popescu-Tariceanu, precum si grupul pestrit de lideri liberali care il inconjoara, dar mai ales asocierea pe care seful liberalilor nu numai ca nu o refuza, dar o si promoveaza cu orgoliu – aceea cu Dinu Patriciu – face ca liberalii sa se afle intr-un periculos picaj. E, de altfel, de asteptat ca, dupa raportul de tara din primavara viitoare, sa se petreaca miscari spectaculoase in interiorul PNL. Deja se spune ca Theodor Stolojan (actualmente consilier prezidential) ar fi fost scos «la incalzire », pentru a fi in forma la momentul oportun.
Partenerii micuti din Coalitia de la putere canta dupa partituri diferite. UDMR isi mentine agenda proprie, cu o insistenta care i-a agasat inclusiv pe partenerii de la putere si beneficiaza de un corp de politicieni foarte abili. Reinventat ca partid, odata cu trecerea de la social-liberalism la doctrina conservatoare, PC-ul condus de Dan Voiculescu continua sa detina un imens potential de santaj prin forta mediatica de care dispune. In paralel cu polemicile pe care le duce cu presedintele Basescu, PC pozeaza in aliat fidel al PNL, asa incat nu e exclus ca viitorul sa consemneze o topire a acestei «solutii imorale» in miscarea liberala. In plus, cota la care a ajuns PC (1%, adica in marja de eroare a unui sondaj de opinie) da dureri de cap liderului Voiculescu – cel care, à propos, poate sa stea linistit, fiindca arhivele “Dunarea” (care ar putea spune mai multe despre tipul de relatie pe care el a avut-o cu Securitatea) se vor deschide mult prea tarziu.
PSD si PRM: adio, dar raman cu tine
Social-democratii si peremistii fac, dupa 1989, cea mai agresiva si mai eficienta (pentru ele) opozitie. In 2005, institutia opozitiei a fost mai tare ca niciodata. La prima vedere, e un fapt benefic pentru democratia romaneasca: in sfarsit, avem o opozitie puternica! In fapt, adesea, tipul de opozitie pe care cele doua partide – legate prin mai multe fire subterane – il practica, e unul nociv. PSD, in plus, are si doi aliati pe riculosi: Curtea Constitutionala si Consiliul Superior al Magistraturii, institutii care au dat multa bataie de cap putinilor reformisti din justitia romaneasca.
Altfel, PSD si PRM au trait aceeasi drama – de care, insa, se pare ca nu le pasa nici cat negru sub unghie. Si social-democratii, si partidul condus de Vadim Tudor au ratat in acest an reforma. PSD, desi parea ca va coti decisiv spre valori autentic social-democrate, odata cu sacrificarea neo-comunistului Ion Iliescu si cu inscaunarea lui Mircea Geoana ca presedinte de partid, devine tot mai mult un partid de cumetrii. De altfel, preocuparea majora din ultimele luni a lui Geoana este aceea de a-si conserva puterea, cu pretul unor aliante cu nume dintre cele mai compromise din PSD, pentru ca simte in ceafa rasuflarea fierbinte lui Adrian Nastase. In partea cealalta, dupa ce a glumit cu electoratul sau – parasind pentru cateva luni pozitia de lider de partid si mimand ca ar fi adoptat un alt sistem valoric – Corneliu Vadim Tudor s-a reintors in fruntea partidului, cu un limbaj la fel de dur precum cel care l-a facut faimos si cu proiecte politice la fel de incoerente si nerealiste. Rezultatul: in ultimele sondaje de opinie, PRM aproape ca si-a dublat scorul.
An important
2005 a fost si anul in care au venit, in sfarsit, americanii in Romania. In decembrie, de Mos Nicolae, Condoleezza Rice a semnat un important acord cu Romania, care permite Statelor Unite instalarea de trupe pe teritoriul Romaniei. Prin aceasta asumare a statutului de partener privilegiat al SUA, Romania devine mai puternica si mai vizibila, dar si mai fragila. Cine joaca alaturi de americani in acest moment e supus riscului de a nu fi pe placul nu numai al multora dintre europeni, dar si al teroristilor.
Tot in acest an, Romania a fost beneficiara celui mai magulitor Raport de tara de la UE. Fara sa ocoleasca probleme majore (coruptia inca masiva si absenta unor reforme esentiale in justitie si administratie), raportul Comisiei Europene da premise bune pentru ce va fi la anul.
Ce va fi in 2006? In nici un caz plictiseala. Romania e, acum, in decembrie 2005, mai dinamica si mai vizibila pe scena politica internationala. Asta e deja important.
