De vanzare: 6 din 49

Ultima idee financiara a autoritatilor de la Bucuresti este privatizarea Loteriei Nationale si a Imprimeriei. Mai precis, vanzarea unor pachete de 32 la suta din actiuni si cotarea celor doua regii nationale la bursa. Motivul? Chipurile, avand si actionari din afara, respectivele unitati vor fi mai transparente. Palida motivatie pentru o initiativa care nu are nici o justificare economica. Doar ceva interese. Pentru a nu incurca lucrurile, vom vorbi doar despre Loterie. Cam peste tot in lume loteria apartine statului; in multe tari, toate jocurile de noroc – inclusiv cazinourile – fac obiectul monopolului de stat. Prin definitie, o loterie este o structura economica ce face profit, niciodata pierdere – atata timp cat vinde cea mai cautata marfa: speranta. Profitul este dirijat, dupa un algoritm precis, catre sustinerea sportului, in general.
In cazul Loteriei din Romania, lucrurile sunt amestecate. Sigur face profit. Nicolae Cristea, directorul general, se lauda cu peste 50 de milioane de euro profit net pe anul trecut. In schimb, ani de zile Loteria a sustinut cu bani echipa Rapid, formatie care avea un proprietar. Asa au inteles sa sustina sportul: prin dirijarea banilor catre o firma privata. Contractul strigator la cer a fost intrerupt. Cristea sustine vanzarea unor pachete de actiuni in primul rand catre salariati si promite profit mai mare. Domnul Cristea, pe care presa din Romania il tine in palme – desigur, pentru contracte de publicitate – nu are nimic in comun cu titlul de manager. El se face ca uita – fiindca este imposibil sa nu stie – cum functioneaza o loterie in tarile civilizate.
Sa comparam: Loteria romana are peste 4.000 de angajati (dintre care 200 in sediul central) si 1.800 de spatii de vanzare a biletelor. Loteria britanica, de exemplu, are sub 100 (!) de angajati si nici un spatiu propriu. Ca si in Canada, biletele de loterie se cumpara de la magazine, benzinarii, in nici un caz din reteaua proprie a loteriei. Asa ceva nu exista. Pentru asta iti trebuie doar sistemul computerizat, pe care sa il oferi oricarui comerciant care vrea sa vanda bilete de loterie. Nu platesti angajati, lumina, femei de serviciu. Oferi doar un comision si incasezi bani. In aceste conditii, loteriile occidentale fac profituri uriase. De aceea sunt bani pentru baze sportive, iar echipele olimpice au la dispozitie cele mai bune conditii de pregatire fara a solicita bani de la buget.
Cristea nu sufla un cuvant despre adevarata organizare a unei loterii. Daca ar fi spus ca loteria pe care o conduce are un rol social, ofera paine pentru 4.000 de familii, ar fi fost in regula. El se da insa mare manager. De ce trage sa vanda niste actiuni salariatilor este foarte simplu: isi aranjeaza postul de director pe viata. In adunarile generale toti il vor vota, iar nimeni nu-l va putea da afara.
Singura initiativa la care ar trebui sa se gandeasca Guvernul de la Bucuresti ar fi monopolizarea oricaror jocuri de noroc. Cazinourile din Romania – mai multe decat in Franta – sunt folosite ca masini de spalat bani, din care statul nu castiga nimic.
In cazul Imprimeriei Nationale, problema privatizarii este prostie curata. Cum sa oferi cuiva dreptul de a-si baga nasul in fabricarea unor documente cu grad ridicat de securitate?
In Romania, privatizarea a ajuns sa aiba fata monstruoasa. Asa cum s-a intamplat in multe cazuri, privatizarea dupa interese este o forma grava de subminare a economiei nationale. Si trebuie tratata cum se cuvine.