Salon des mètiers d’art in lumina romaneasca

Maestrul Brancusi spunea odata ca «important nu e sa lucrezi, ci sa ajungi la starea sufleteasca necesara pentru a lucra». Probabil ca Vasile Obretin, un conational de-al nostru stabilit in Canada, are acest har pe care-l amintea celebrul sculptor, din moment ce lucrarile sale se bucura de apreciere in randul celor interesati de pictura pe un suport mai putin obisnuit: sticla lampilor de camera.
L-am intalnit pe Mike – asa cum ii spun prietenii – la Salon des métiers d’art, deschis in luna decembrie la Montréal, in foaierul Place Bonaventure. Standul era mereu inconjurat de clienti sau de privitori incantati de frumusetea exponatelor. “De 20 de ani ma ocup de aceasta arta, de 13 ani vin aici, la acest targ, si de la an la an publicul interesat de asemenea lucruri creste in numar semnificativ. Totul a pornit de la o pasiune mai veche, pe care o aveam inca din tara. Nu am facut neaparat studii in acest domeniu, nici alte cursuri, totul vine din interior, e o etalare a ideilor mele” ni se destainuie artistul.
El foloseste, de cativa ani, o metoda speciala in pictura pe sticla, care are la baza tehnica introdusa de Tiffany in urma cu un secol. Astfel, sticla e taiata, finisata, imbracata in cupru, iar apoi toate bucatile se pun impreuna, fiecare la locul ei si se sudeaza cu cositor. La inceput, Tiffany folosea aceasta tehnica mai cu seama pentru mozaicuri; mai tarziu, a trecut la sticla, realizand vitralii si lampi. Mike a preluat metoda Tiffany pentru ca aceasta ii permitea sa reliefeze cat mai multe detalii. Inventiv si dedicat meseriei, artistul nu se multumeste doar sa inainteze pe un drum batatorit de altii, ci incearca sa imbunatateasca mereu metodele de lucru: “Dincolo de munca de zi de zi e important sa aducem ceva nou in acest domeniu, sa facem pasi inainte.” Faima lampilor pictate a depasit granitele Canadei si tot mai multi americani ii calca pragul pentru a cumpara aceste veritabile bijuterii. “Foarte multi turisti americani vin sa viziteze Québec-ville, iar de cand am atelierul in partea veche a orasului numarul celor care imi calca pragul creste neincetat. Practic, nu exista stat american unde sa nu fie cineva care si-a decorat casa cu lampi pictate de mine.”
Discutia aluneca inevitabil spre tara, spre locurile de origine. “Nu mai am prea multe legaturi cu tara; alaturi de sotie si de fiica mea, ma simt atat de bine in Canada incat nu as mai pleca nicaieri de aici. Eu nu am mai fost in tara din ‘92. Sotia mai merge insa din cand in cand in Romania. Suntem integrati pe deplin in societate, insa participam, atunci cand avem ocazia, la diferite manifestari ale comunitatii romane din zona Québec. Am locuit 5 ani la Montréal insa nu ne-am putut obisnui cu aglomeratia, preferam locurile mai linistite si poate de aceea am ales capitala provinciei.”
Luminile Salonului se sting incet-incet, forfota se mai domoleste, iar expozantii se retrag discret in spatele scenei. Ramane doar amintirea unor lucruri unice prin frumusetea lor si maiestria ajunsa la rang de perfectiune. Atunci cand munca se imbina cu talentul, rezultatul este miraculos. Aceasta, conationalul nostru, Vasile Obretin o stie foarte bine…