Seara de joi, 19 ianuarie, imi va ramane pentru mult timp in amintire. Spre rusinea mea, nu-l vazusem niciodata “live” pe maestrul Gheorghe Zamfir. S-a intamplat sa traiesc aceasta experienta unica aici, la Montréal.
Am crescut in acordurile naiului maestrului, insa faptul ca acesta ar putea face parte din definitia “romanismului” l-am realizat mai tarziu. In cei doi ani de cand traiesc aici, am descoperit insa, din discutiile cu colegii sau cu alti cunoscuti canadieni, ca numele interpretului roman le este familiar. Se pare ca, pe vremea cand a locuit la Montréal (asa cum a si relatat maestrul in interviul acordat ziarului nostru), Gheorghe Zamfir a fost o celebritate aici. Canadienii s-au ingramadit, la acea vreme, sa-i cumpere discurile si sa participe la concertele sale. Si nu l-au uitat: in sala Wilfrid Pelletier am fost aproape “inconjurata” de localnici, care isi aminteau cu insufletire de melodiile sale. De la O, Sole Mio… la Kill Bill.
Acompaniat de cvintetul de coarde Athenaeum, muzicianul a interpretat, in prima parte, Anotimpurile lui Vivaldi, special pregatite pentru acest turneu de Lucian Moraru (fondator al cvintetului), precum si alte piese cunoscute din repertoriul clasic, precum Umbra zambetului tau (Shadow of Your Smile) a lui Mandel, Nessun Dorma a lui Puccini, O, Sole Mio – Di Capua, Lonely Shepard a lui Last. Tot din repertoriul clasic, maestrul a acordat o atentie deosebita lui Mozart, dat fiind ca anul acesta se sarbatoresc 250 de ani de la nasterea compozitorului.
Iubitorii de film trebuie sa fi tresarit la recunoastrea coloanelor sonore din Once Upon A Time In America al lui Sergio Leone, Picnic at Hanging Rock, semnat Peter Weir ori mai recentul Kill Bill vol.1 al lui Quentin Tarantino.
Emotii romanesti si…quebecheze
Partea doua a serii a fost rezervata mai mult spectaorilor romani sau cel putin asa am crezut, pana cand am remarcat ca folclorul romanesc a emotionat in aceeasi masura publicul quebechez. Inceput intr-o atmosfera destul de austera (datorata si faptului ca maestrul nu a acordat nici macar un cuvant publicului, de la un capat la celalalt al serii, ci doar a schimbat, din cand in cand, cele patru naiuri), spectacolul s-a terminat – intr-o explozie de emotie – cu aclamarea celor 6 muzicieni si rechemarea lor la scena in nenumarate randuri. Singurii care au deschis gura au fost membrii cvintetului, insa nu pentru a vorbi, ci pentru “strigaturile” cantecelor romanesti, cu care s-au dovedit la fel de priceputi ca si in manuirea viorilor. Cvintetul Athenaeum este format din Gabriel Gheorghe (vioara intai), Viorel Bustean (vioara a doua), Lucian Moraru (viola), Dan Joitoiu (violoncel) si Silviu Prodan (contrabas).
Spre finalul serii, interpretarea Ciocarliei a starnit aclamatiile auditoriului in cea mai inalta masura – romani atinsi de dor si quebechezi transpusi, cu ajutorului naiului romanesc, intr-o stare de emotie sublimata. As putea sa insir aici o intreaga gama de superlative, insa ma multumesc sa va fac partasi la exclamatia de incantare a vecinei mele quebecheze: “ça donne des ailes!”.
