Procesul comunismului nu este bine primit in Europ

Pe agenda recentei reuniuni a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei s-a aflat si mult discutatul proiect privind condamnarea “regimurilor comuniste totalitare”, initiat de deputatul suedez Yoran Lindblad. Initiatorul proiectului a afirmat in plenul adunarii ca nu vede deosebiri majore intre regimul comunist si Germania nazista, invocand in sprijinul afirmatiei sale represiunile in masa savarsite de dictatorii comunisti din diferitele tari aflate sub influenta Uniunii Sovietice.
Interventia deputatului suedez a starnit proteste vii atat in tabara reprezentantilor Federatiei Ruse, cat si in randul altor deputati, care au aratat ca vor vota categoric impotriva acestui proiect. Liderul comunist Ghenadi Ziuganov a mers pana intr-acolo incat sa afirme ca proiectul este indreptat impotriva Rusiei si a istoriei ei.
Si in Romania, condamnarea regimului comunist pentru crimele comise este in atentia societatii civile si chiar a partidelor politice. Doi deputati liberali au initiat un proiect de lege privind “interzicerea organizatiilor, simbolurilor, doctrinelor si ideologiilor comuniste” pe teritoriul Romaniei. Guvernul a hotarat recent infiintarea “Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania”. De asemenea, pe agenda de lucru a parlamantarilor liberali se afla si “Legea lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist”.
Intr-o scrisoare adresata presedintelui Romaniei Traian Basescu, Alianta Civica ii cere acestuia “sa actioneze pentru condamnarea oficiala a comunismului ca regim politic nelegitim si criminal”, propunand pentru aceasta si o data precisa, aceea de 11 martie 2006, cand se aniverseaza 16 ani de la Proclamatia de la Timisoara.
Sorin Iliesiu, autorul scrisorii catre presedintele Traian Basescu, invoca in sprijinul demersului sau memoria lui Corneliu Coposu, simbol al anticomunismului in Romania; el citeaza un fragment dintr-un interviu acordat de acesta in timpul vietii:
“Poporul roman a fost singurul dintre popoarele ocupate de sovietici, din sud-estul Europei, care n-a capitulat dupa ocupatia sovietica si care a protestat retragandu-se în munti, formand echipe de rezistenta. Poporul roman n-a dezarmat dupa ce toate statele din jurul nostru s-au resemnat în a accepta comunismul care le-a fost impus de armata de ocupatie sovietica, si enumar: Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Germania de rasarit. Doar partidul nostru (P.N.T.) a dat 272.000 de oameni arestati dintre care trei sferturi au murit în închisoare. Asta a fost adevarata rezistenta romaneasca. Victimele acestei rezistente au fost pe de o parte intelectualitatea romana, ofiterimea romana, tot ceea ce a avut ca suprastructura neamul romanesc, in frunte cu toti sefii de partide, toti fostii ministri, fostii sefi de scoala, fostii oameni de inalta gandire filozofica, oameni care s-au realizat in toate domeniile. N-a scapat nici unul de aceasta persecutie comunista. Au fost sacrificati sute de mii de oameni care au murit in cele 50 de locuri de detentie, în cele cateva zeci de lagare, in lagarele de munca, la canalul Dunare – Marea Neagra, in toate institutiile represive care au vanat tot ceea ce reprezenta o luciditate, o gandire, o dorinta de independenta in poporul roman.
Regimul comunist a concentrat, cu evident scop de exterminare, pe cei socotiti ca reprezinta varfurile rezistentei anticomuniste. Puscaria nici nu avea rostul sa conserve detinutii, ci dimpotriva, sa suplineasca ezitarile puterii politice de a-i lichida prin glont. De aceea au fost atat de putini supravietuitori. Sigur ca scopul a fost realizat în proportie de 90%. În orice caz, am verificat pe viu proverbul romanesc: sa nu-i dea Dumnezeu omului atat cât poate sa suporte. Omul suporta extraordinar de mult, peste limita pe care si-ar ingadui-o sa si-o imagineze.”

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare