Razboiul pentru democratie, pariul demential al lu

Citește și

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

“Scopul final al acestei politici (republicane, n.red.) a Statelor Unite este eliminarea tiraniei din lumea noastra, prin sprijinirea miscarilor democratice din fiecare tara a lumii”. Acestea erau cuvintele mai vechi ale presedintelui SUA, George W. Bush, reluate de Condoleezza Rice in discursul sau sustinut saptamana trecuta la Scoala Diplomatica Georgetown.
O planeta fara tiranie, un mapamond in care sa existe numai regimuri democratice… o viziune extraordinara, dar din nefericire doar o viziune, o utopie, cu foarte putine sanse de realizare practica. La asta se rezuma, fundamental, politica pe care vrea sa o continue grupul republican de la Casa Alba. Desigur, tot ce poate fi mai frumos este o planeta fara dictaturi, fara tiranie. Ramane totusi intrebarea: sunt oare dispuse diversele culturi ale lumii sa accepte ca model ceea ce reprezinta in SUA conceptele “freedom” si “democracy”? Altfel spus, accepta toate aceste culturi diferite de pe Pamant sa traiasca in libertatea pe care vrea sa le-o impuna Uncle Sam? Poate ca nu… Si atunci? Atunci se ajunge la paradoxul de a impune democratia si libertatea cu forta. Desi pleaca de la un concept care pare universal valabil – “orice fiinta umana viseaza si tinde sa traiasca in libertate” – filozofia politica a grupului republican de la Casa Alba se poticneste de valorile diferite ale termenilor “libertate” si “democratie” in alte culturi.
Spre exemplu, Iranul. La sfarsitul anilor ‘70, dupa o perioada de liberalizare a tarii, iranienii l-au intampinat ca pe un erou national pe ayatollahul Khomeini, cel care in urmatorii ani avea sa arunce Iranul inapoi in epoca de piatra din punctul de vedere al libertatii, democratiei si drepturilor omului. Si totusi, cea mai mare parte a iranienilor l-au acceptat zeci de ani, ba chiar l-au adulat pe Khomeini, care numai democratie si libertate nu le-a adus acestora.
De asemenea, Irakul. Urias trebuie sa fi fost socul “vulturilor” lui Bush cand interventia lor militara in Irak a fost resimtita de catre populatia acestei tari mai degraba ca o invazie decat ca o eliberare. Si totusi, adevarul este ca Armata SUA a inlaturat o dictatura (a lui Saddam Hussein) care producea mii de morti anual prin “purificare etnica” si prin infometarea populatiei. Dupa interventia americana, milioane de irakieni pot sa isi aleaga prin vot liber conducerea tarii si deci propriul viitor, iar milioane de irakieni traiesc mult mai liberi (sic!) decat pe timpul regimului Saddam Hussein. Dar afirma ca nu se simt liberi… Desigur, problema modalitatii in care accepta irakienii conceptele de “libertate” si “democratie” depinde de mai multi factori, printre care si gradul de scolarizare a populatiei.
Ramane de vazut pe viitor daca “interventionismul pro-democratic” promovat de SUA va da roade si daca Irakul va aprecia sau nu varianta de libertate care i-a fost oferita. Fiindca, desi conceptul “orice fiinta umana tinde spre libertate” pare sa fie veridic, adevarul confirmat de istoria umanitatii este ca “democratia nu poate functiona impusa artificial, ci numai apreciata de catre mediul unde functioneaza”.

Articolul precedentPartidele raspund
Articolul următorTragedie in Marea Rosie
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Cinci sportivi de la clubul de karate AKAS vor participa la campionatele mondiale din Florida

Cinci sportivi antrenați la clubul de karate AKAS de către Alexandru Sorin vor participa la campionatele mondiale organizate de...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -