Alegerile federale din 23 ianuarie 2006 i-au adus in fruntea tarii pe conservatori, dupa 12 ani de asteptare pe banca opozitiei. Rezultatele au fost: 36% voturi pentru Partidul Conservator, 30% pentru Partidul Liberal, 17% pentru NPD, 10% pentru Blocul Quebechez si 4% pentru Partidul Verde.
Prin urmare, noul prim-ministru al Canadei, Stephen Harper, se va afla in fruntea unui guvern minoritar. Cu ce ochi este privit acest succes al conservatorilor? O victorie binemeritata, dupa o campanie condusa “ca la carte” – dupa opinia unora dintre comentatori; un succes precar, conducand la instalarea unui guvern “de proba“ – dupa altii, care-l sfatuiesc pe proaspatul premier sa lase deoparte punctele controversate din platforma sa electorala si sa se concentreze asupra prioritatilor. Componenta noului Cabinet al lui Harper va fi cunoscuta in 6 februarie.
Nu credem sa fi surprins pe cineva situarea conservatorilor in fruntea clasamentului, la alegerile desfasurate in 23 ianuarie: sondajele efectuate constant de firma EKOS si publicate de La Presse in luna ianuarie aratau clar directia in care se indreapta preferintele alegatorilor. Pana si diferenta de 6 procente dintre Partidul Conservator si cel Liberal a fost prevazuta (aceasta ducand, implicit, la crearea unui guvern minoritar).
Ceea ce nu inseamna ca aceasta a 39-a campanie electorala din istoria Canadei nu a avut si surprize. Ele au venit dinspre…Québec, unde Blocul Quebechez a obtinut rezultate mai slabe decat la alegerile din 2004, contrariindu-l, cu siguranta, pe Gilles Duceppe. (Cu doar o zi inaintea scrutinului, seful BQ se aratase sigur de o victorie stralucita in provincia francofona). Se pare ca voturile pierdute de partidul lui Duceppe s-au indreptat spre cel al lui Harper: 10 dintre deputatii alesi la Québec sunt conservatori. Partidul Liberal si Paul Martin, in schimb, au pierdut popularitatea de care se bucurau in provincia francofona in urma cu cativa ani. Acest fapt s-a putut observa mai ales numarand voturile montrealezilor. O alta surpriza a constituit-o obtinerea celor 17 procente de catre NPD, ceea ce a crescut ponderea reprezentantilor sai in cadrul noului guvern.
Cert este ca nici NPD, nici Blocul Quebechez nu se asteptau sa castige: putin inainte de alegeri, Gilles Duceppe anunta ca va face o “opozitie constructiva“ viitorului guvern, iar Jack Layton afirma si el ca “va pastra un ochi deschis asupra conservatorilor”, daca acestia vor prelua puterea.
Federalism cu vedere spre mare
Dupa anuntarea rezultatelor, primele reactii nu au intarziat sa apara. Jean Charest, premierul Québecului, i-a cerut lui Harper sa isi aminteasca promisiunea facuta in campania electorala de a practica un “fédéralisme d’ouverture” (promisiune comentata, la vremea respectiva, cu multa ironie de fostul premier Paul Martin). Charest spera ca noul sistem federal sa fie “flexibil si respectuos” in relatia cu provinciile. El a precizat ca locuitorii provinciei francofone asteapta de la noul guvern reglarea dezechilibrului fiscal, finantarea invatamantului postsecundar si sprijinirea Québecului pentru obtinerea unui loc pe scena internationala.
Lovitura de teatru a constituit-o insa hotararea lui Paul Martin de a-si da demisia din functia de sef al Partidului Liberal, hotarare anuntata in chiar seara alegerilor. Dintre numele vehiculate pentru functia de viitor sef al PL, cel mai des mentionat este cel al lui Frank McKenna, proaspat demisionat din functia de ambasador al Canadei in Statele Unite. Paul Martin a inceput deja demersurile pentru a preda stafeta, fiindca orice schimbare de guvern presupune o perioada de tranzitie. Astfel, Stephen Harper isi poate lua functia in primire abia dupa ce Paul Martin isi va depune oficial demisia din functia de prim-ministru, in prezenta Guvernatoarei generale.
· Stephen Harper, al 22-lea prim-ministru al Canadei, are 46 de ani si este de profesie economist. El a fost ales in fruntea Partidului Conservator in martie 2004. Este casatorit cu Laureen Teskey si este tatal a doi copii: Ben, in varsta de 9 ani si Rachel, de 6 ani.
· Doua zile dupa alegeri, Casa Alba l-a felicitat pe Stephen Harper pentru victoria obtinuta de partidul sau. George W Bush i-a telefonat noului premier al Canadei, pentru a-l felicita personal. Daca Bush este multumit de schimbare (Paul Martin ii criticase politica in repetate randuri), s-ar putea ca bucuria lui sa fie de scurta durata. Primele declaratii ale lui Harper il arata hotarat sa nu cedeze dorintei americanilor de a considera nordul Canadei drept teritoriu “neutru”.
· O alta persoana multumita de rezultatele alegerilor din Canada a fost actrita Brigitte Bardot, care l-a acuzat pe Paul Martin ca nu a facut nimic pentru a impiedica masacrarea focilor in Canada. Actrita i-a cerut lui Stephen Harper sa isi ia angajamentul ca va lua masuri impotriva vanarii focilor.
· Prezenta femeilor in randul deputatilor noului guvern este destul de palida. Pe primul loc se situeaza NPD, in care 12 din cele 29 de locuri sunt ocupate de femei (adica 41%). El este urmat de BQ, unde femeile ocupa 17 din 51 de locuri (33%) si de Partidul Liberal, cu 21 din 103 (20%). Pe ultimul loc se situeaza Partidul Conservator, unde doar 14 din cele 124 de locuri pentru deputati sunt ocupate de femei (11%). In Parlamentul Canadei, reprezentantele sexului frumos ocupa doar 21% din locuri.
· Conseil des arts et des lettres are motive de ingrijorare: cu putin inainte de alegeri, Liza Frulla, ministra responsabila cu Patrimoniul, promisese ca va dubla bugetul alocat pentru activitatea Consiliului. Ea ar fi adus astfel 150 de milioane de dolari in plus pentru cultura canadiana. Reprezentantii Consiliului sustin ca nu era vorba de o simpla promisiune electorala, ci de un proiect care primise deja o parte dintre aprobari. Ramane de vazut daca noul guvern va respecta angajamentul luat de ministra liberala.
