Vantu se intoarce

Controversatul (asa i se spune in presa din tara) Sorin Ovidiu Vantu a iesit zilele trecute la rampa si a anuntat oficial ca postul de televiziune Realitatea ii apartine. Cu limbajul sau de broker a anuntat preluarea pachetului majoritar de actiuni de la precedentul actionar. Ceea ce se stia demult devine acum oficial. Am sa incerc sa raspund la intrebarea de ce il intereseaza pe ultrabogatul Vantu o televiziune dupa ce a mai avut antecedente in presa scrisa.
Din intamplare, l-am cunoscut pe Vantu mult inaintea scandalului FNI cand numele lui necunoscut a devenit public. Toti colegii de la Curentul – ziarul pe care l-a infiintat – il pot descrie pe Vantu folosind cateva cuvinte: briliant, minte brici, suta la suta inteligenta, cum vreti. Vantu este un personaj interesant. Faptul ca vorbea unei adunari de 100 de ziaristi, iar fiecare avea senzatia ca este privit – cateodata nici nu respirai – spune mult despre capacitatea lui Vantu de a convinge oamenii.
Fara nici o scoala speciala, SOV a descoperit mai devreme ca oricare altcineva din Romania puterea actiunilor. Fata de papagalii milionari care apareau pe la televizor si-si dadeau cu parerea despre afaceri, bucatarie sau fotbal, Vantu a stiut de la inceput ca adevarata putere trebuie invaluita neaparat in mister. Cu o tenacitate rar vazuta, Vantu a adunat actiuni si oameni importanti in jurul sau – pe care i-a platit regeste. Pe unii pentru influenta – vezi Vacaroiu – pe altii numai pentru prestigiu, cum ar fi onestul Daniel Daianu. In dezvoltarea retelei Gelsor, Vantu s-a bazat pe fosti lucratori ai Securitatii, pe cei care se ocupasera cu informatiile.
Intrebat odata de ce lucreaza cu oameni din vechile structuri el a raspuns nonsalant: pentru ca sunt cei mai buni. Vantu vorbea limbi straine pentru oamenii obisnuiti. El spunea intotdeauna ca este un speculant de bursa, termen care in Romania poate fi usor confundat. Cand toti ceilalti oameni de afaceri vorbeau pe langa, el zicea ca telul lui este profitul. Cum in fiecare secunda se naste un fraier, singura problema este cum sa-l gasesti. Si Vantu i-a gasit. Sigur ca Vantu n-a fost doar fondatorul FNI, ci si “master mind-ul” sau.
Intelegand perfect semnificatia termenului de actionar, Vantu a asezat astfel afacerile incat tot timpul aparea in calitate de actionar, nu si de administrator. Vantu nu are carti de vizita pe care sa scrie pompos presedinte, director general, pentru ca postura asta i-ar fi fost fatala. Cum intotdeauna administratorul raspunde in fata legii si nu actionarii – care pot avea calitate pasiva, Vantu nu poate fi apucat de justitie. Au incercat 6 ani sa gaseasca un fir, un document care sa ateste implicarea lui in gestionarea fondului dar n-au gasit nimic pentru ca toate ordinele lui erau verbale. Vorba volent, scripta manent!
Fara a avea complexul provincialului, cum au, de exemplu, fratii Micula, Vantu a facut regulile la Bucuresti, stiind ca totul in lumea asta e de vanzare. Intr-un anumit fel, Vantu este unic si nu cred c-ar muri de foame nici pe Wall Street. Averea lui Vantu este uriasa si pierduta prin toate bancile occidentale.
In mod obisnuit, putea sa-si vada linistit de pescuit in Delta, marea lui pasiune. Dar pe Vantu il atrage informatia si puterea din umbra. Cateodata, cumpara lucruri care-i plac, cum ar fi 50 la suta din Academia Catavencu. Cum se cam plictisea pe margine, a hotarat sa aiba totusi o televiziune. Si poate sa spele putin din imaginea de om care face bani stand in fata monitorului si fara sa dea de mancare decat bodyguarzilor. Adica sa dea o utilitate sociala averii sale.
Daca va avea ocazia sa cumpere Romania, o va face. Si nu se stie dac-ar fi asa rau, in cazul in care ar face-o profitabila.