Varsta REER-ului

Daca la douazeci de ani viziunea pensiei constituie, in cel mai fericit caz, un mare semn de intrebare, pentru cei care au trecut pragul varstei de cincizeci de ani, apropierea de timpul pensiei e vazuta cu un sentiment de neliniste. Care ar fi varsta optima pentru planificarea aceastei perioade din viata – perioada in care cei mai multi ajung cu buzunarele goale sau – mai bine spus – cu minimul stabilit de guvernanti? Sa recapitulam, mai intai, care este componenta veniturilor dupa frumoasa varsta de saizeci si cinci de ani.
In general, la pensie veniturile diminueaza simtitor, dar in acelasi timp, primim tot mai multe cecuri. Postasul ne aduce in cutie mai intai un cec de la federal, egal pentru toti cei care s-au nascut pe teritoriul Canadei si ale caror venituri nu depasesc 70.000 $ pe an. Ca valoare se apropie de 500$ si reprezinta un venit impozabil. Pentru cei ca mine, care au sosit mai tarziu “la masa”, e nevoie de un minim de 10 ani de rezidenta canadiana si de 65 de ani ca varsta, pentru a beneficia de 25% din acest cec. Procentajul creste cu fiecare an in plus, ajungand la 100% abia dupa 40 de ani canadieni. Al doilea cec reprezinta pensia provinciala, sau R.R.Q. pentru Québec; valoarea lui depaseste cu putin 800$, ceea ce reprezinta un maximum pentru cei care au cotizat. Daca pentru federal, faptul ca ai lucrat sau nu, nu are importanta, la nivel provincial, doar cei care au cotizat pentru RRQ la fiecare leafa, sunt admisibili. In calculul acestui tip de pensie, se face media cotizatiilor facute intre varsta de18 ani si momentul pensionarii, cu posibilitatea de a inlatura trei ani mai putin productivi. Inca o data, pentru cei care au venit in Québec la o varsta matura, media cotizatiilor este diminuata de anii lipsa, deci maximul de mai sus ramane doar o teorie. Si acest venit este supus impozitului.
Pentru cei care au avut sansa de a munci pentru functiunea publica sau pentru anumite mari companii, soseste si un al treilea cec, ce reprezinta pensia de companie, de obicei armonizata cu RRQ-ul. Aceasta forma de venit la pensie poate fi de doua feluri: cel in care se stabileste de la inceput marimea prestatiilor, sau, mai rar, cel in care se stabileste de la inceput doar marimea cotizatiilor, valoarea finala fiind dependenta de randamentul investitiilor. Iar daca toate acestea nu ajung ca veniturile noastre sa fie macar la nivelul saraciei, adica aproximativ o mie de dolari pe luna, se mai adauga un asa-zis supliment de batranete, a carui marime variaza in functie de celelalte venituri.
Care mai e rostul REER-ului in tot acest carusel? Importanta acestui tip de economie este de doua ori dovedita: in primul rand, in momentul acumularii, cand depunerile facute intr-un cont inregistrat ne diminueaza impozitarea imediata si, in al doilea rand, cand reusim sa ne diminuam ritmul activitatii, in special dupa 60 de ani. Mai clar, pe baza acumularilor din REER sa muncim mai putin, cu ani inainte de pensia oficiala, si in acelasi timp sa platim un minim de impozit. Parerea specialistilor in finante este unanima: cu cat incepem sa economisim mai devreme, cu atat valoarea finala va fi mai mare. Unii sustin ca, din momentul in care incepem sa platim impozit pe venituri, adica de la un venit anual superior la 11.000$, e preferabil sa cotizam intr-un cont de pensie. Cu alte cuvinte, pentru cei care acum au trecut de pe bancile scolilor in campul muncii, planificarea veniturilor de pensie ar trebui sa faca parte din planul de economii. Iar daca vi se pare ca e prea devreme, va amintesc ca printre alte avantaje este si posibilitatea de a utiliza REER-ul atunci cand veti deveni proprietari ai primei case. Faimosul RAP face de multe ori diferenta de la locatar la proprietar. In incheiere, va confirm ca varsta REER-ului se situeaza intre 18 si 69 de ani. Restul depinde de dvs.
Petru Cotnareanu
Consilier in securitate financiara
[email protected] .com