Rosia Montana – intre agonie si extaz

Citește și

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Subiectul “Rosia Montana” este, in ultima vreme, pe buzele a 90% dintre romani. Marea majoritate reclama o spoliere a rezervelor de aur ale Romaniei, un potential dezastru ecologic si social si, nu in ultimul rand, o distrugere a unor vestigii arheologice unice si inestimabile. Cati insa dintre cei care tuna si fulgera impotriva investitorilor canadieni cunosc situatia concreta? Cati stiu suma pe care o pun la bataie investitorii canadieni, ce beneficii asteapta ei, ce ar avea de castigat sau de pierdut romanii?

Ca sa putem avea o imagine realista asupra proiectului, ar trebui sa vedem cine sunt investitorii canadieni si ce ii atrage pe ei la Rosia Montana. Sa incepem prin a spune ca vorbim despre unul dintre primele zece zacaminte de aur si argint ale lumii, de unde canadienii estimeaza sa extraga, in 17 ani de exploatare, 300 de tone de aur si 1.500 – 1.600 de tone de argint.
Cantonate nu departe de Deva, pe 550 de kilometri patrati, in patru zone (Cetate, Carnic, Orlea si Jig), zacamintele de aur si argint au fost exploatate inca din antichitate, marturie fiind cei nu mai putin de 140 de km de galerii de mina care fac din subsolul zonei Rosia Montana un adevarat “svaiter”.
Potentialul zonei a atras atentia companiei canadiene Gabriel Resources, care a infiintat in 1997 compania canadiano-romana Rosia Montana Gold Corporation (RMGC). Aici, canadienii detin 80% din actiuni, iar statul roman restul de 20%, aceasta fiind si cota de participare la profitul obtinut. Investitia canadiana este de circa 800 de milioane de dolari americani, partea romana venind cu terenul.
La sfarsitul celor 17 ani de exploatare, statul roman ar urma sa contabilizeze, din partea lui de profit plus impozitele si taxele achitate pe durata exploatarii de RMGC, un castig de 1,6 miliarde de dolari. La avantajele financiare directe mai trebuie adaugate, spun reprezentantii RMGC, si beneficiile indirecte. “Noi vom avea intre 200 si 500 de angajati, in diferite faze ale exploatarii. Daca tinem cont ca la fiecare angajat direct din industria miniera apar alte 2-3 locuri de munca indirecte, in domeniile prestarilor de servicii, administrative, turism, hoteluri, alimentatie publica, rezulta alte 1.000 de slujbe. Pe plan social, asta ar insemna o dezvoltare accelerata a zonei Rosia Montana, o zona extrem de mult ramasa in urma din acest punct de vedere”, spune Alan Hill, directorul executiv al RMGC.

- Publicitate -

Protest pe trei directii

Cei care se impotrivesc proiectului RMGC acuza autoritatile romane de coruptie in acceptarea acestui parteneriat, sustinand ca beneficiile statului roman sunt mult prea mici fata de riscurile asumate. Acestea din urma ar consta in: dezastrul ecologic pe care l-ar presupune exploatarea aurului prin cianurare, dezastrul social presupus de stramutarea locuitorilor Rosiei Montane si, nu in ultimul rand, distrugerea unor vestigii arheologice inestimabile, datand din epoca romana. Subiectele merita luate pe rand.

Dezastrul ecologic si paranoia anti-miniera

- Publicitate -

Cianura. O substanta chimica existenta in legume (cartoful, de exemplu, este un bogat rezervor!!!) si alte alimente, in produsele cosmetice, in masele plastice pe care le folosim aproa-pe permanent. Mai mult, 87% din productia industriala de cianura este folosita in industriile alimentara, cosmetica si a maselor plastice, si abia 13% in industria miniera.
In domeniul extractiv, cianurarea reprezinta cea mai avansata metoda de extragere a aurului din zacamant. E adevarat ca cianurile folosite la extragerea aurului sunt extrem de nocive pentru om si ca, in cazul unei exploatari masive, este vorba de cantitati impresionante de cianuri. Cianurile folosite in procesul tehnologic sunt neutralizate insa inainte de depozitarea lor in iazul de decantare. Practic, spun specialistii canadieni, in acest iaz de decantare, si ulterior in sistemul hidrografic, concentratia cianurilor va fi mult sub limitele pe care le admit normele europene (si americane) in domeniu. De cealalta parte a “baricadei”, opozantii RMGC sustin ca accidentele sunt oricand posibile si ca, in cazul de fata, consecintele asupra mediului ar fi catastrofale.
Sa mai spunem ca exploatarea la zi (“in cariera”) a aurului de la Rosia Montana presupune “retezarea” catorva zone montane. Proiectul prevede ca zona exploatata sa fie ulterior refacuta, respectiv ca sterilul rezultat sa fie pus in loc, acoperit cu un strat de pamant fertil si apoi impadurit. RMGC sustine ca este apta de asemenea performante, dand ca exemplu modul cum a inchis alte exploatari miniere similare din SUA (Nevada), Australia sau Africa.

De unde vine numele “Rosia Montana”?

Peisajul “selenar” de la Rosia Montana nu poate fi imputat eventualei exploatari VIITOARE a RMGC, ci exploatarii pe care a practicat-o, decenii la rand, statul roman. Culoarea apei care curge din mina, rosie (de aici si numele localitatii) vine de la cantitatea de metale si sulfuri dizolvate in ea (de peste 70 de ori mai mare decat limitele normale) si, implicit, de la caracterul acid (ph2) al acesteia, nociv pentru oameni si animale. Dar nimeni nu mai protesteaza fata de acest aspect, imputabil exploatarii miniere vechi de decenii a statului roman.

Cine-si lasa satul lui…

O a doua zona de actiune a opozantilor proiectului canadian se refera la “dezastrul social” pe care l-ar presupune mutarea unei parti a locuitorilor Rosiei Montane. Catune, biserici, cimitire amenintate cu disparitia starnesc apriga manie a protestatarilor. RMGC a oferit locuitorilor din zona vizata de exploatare posibilitati de mutare care ar putea fi considerate tentante. O parte dintre locuitori le-au acceptat.
RMGC are in proiect construirea unui sat nou, numit “Piatra Alba”, format din locuinte la standarde europene, dotate cu apa curenta, canalizare etc, pe care le pune gratuit la dispozitia celor care vor sa se mute acolo, pentru a renunta la locuintele din zona vizata de exploatare. Conform proiectului, satul va avea si institutiile necesare unei bune functionari (primarie, scoala, spital, piete, biserica etc). Pentru cei care vor sa se mute la oras, RMGC proiecteaza si un nou cartier al orasului Alba Iulia, in zona numita “Dealul Furcilor”.
Iar cei care vor sa se mute si mai departe au posibilitatea de a vinde efectiv casa si terenul detinut in Rosia Montana, pe preturi care le-ar permite achizitionarea unor apartamente (eventual si autoturisme), chiar si in orase cum ar fi Arad sau Cluj-Napoca. Si asta in conditiile in care locuintele vechi ar putea fi numite mai degraba bordeie, fara apa curenta, cu WC-ul in fundul curtii, unele chiar fara curent electric.
O analiza publicata in primavara anului trecut in The Gazette, realizata de jurnalistul de origine romana Alex Dobrota, arata ca aproximativ 900 de sateni (aproape jumatate din numarul celor vizati de proiectul minier) acceptasera deja oferta de stramutare.
Ce se intampla insa cu oamenii care refuza sa-si paraseasca locuintele? Acelasi articol relata cateva povesti miscatoare. Printre acestea, cazul Minervei Vadean, o femeie de 73 de ani, care s-a intors pe ascuns sa locuiasca in casa ei, pe care nepotul o vanduse companiei canadiene. Francisc Ciura, 73 de ani, fiul unui aurar care si-a pierdut totul cand comunistii au nationalizat minele de aur, in 1948, declara categoric: “Si acum vor sa-mi ia casa? Niciodata! N-o s-o vand niciodata!”

La padure / Dupa mure…

Ramanand la nivelul “social” al proiectului, opozantii lui acuza cele “numai” 200-500 de locuri de munca puse la dispozitie de investitorii canadieni, spunand ca asta nu rezolva problema intregii populatii din Rosia Montana. Dincolo de faptul ca actualmente mina exploatata de stat – aflata pe punctul de a fi oricum inchisa – are si mai putini angajati, opozantii RMGC spun ca Rosia Montana ar putea trai din agroturism si din culesul fructelor de padure (afine, mure, ciuperci, etc). Adversarii exploatarii aurifere uita, voit sau nevoit, ca fructele de padure nu cresc tot timpul anului si nici nu pot asigura bunastarea unei intregi comunitati. Agroturismul nu este nici el o optiune pentru intreaga populatie a unei comune atat de mari ca Rosia Montana.

Sapaturi in profunzime

O a treia acuza adusa proiectului minier se refera la distrugerea siturilor arheologice. Compania romano-canadiana spune ca a investit peste 8 milioane de dolari americani in programele de conservare a patrimoniului cultural de la Rosia Montana. Mai mult decat bugetul Ministerului Culturii din Romania… Sa amintim si ca, in anul 2001, premiul “Constantin si Hadrian Daicoviciu” pentru excelenta intr-un program arheologic a revenit colectivului arheologic coordonat de RMGC.
Siturile arheologice din afara perimetrului exploatarii sunt restaurate si conservate, unele fiind pregatite pentru a deveni obiective turistice. Compania promite ca siturile aflate in zona vizata de viitoarele cariere vor fi – probabil in premiera mondiala – reconstruite in marime naturala in alta parte, pentru a atrage atat vizitatorii, cat si specialistii. Sa mai amintim aparitia primelor doua volume din monografia “Alburnus Major”, din care arheologii coordonati de compania canadiana urmeaza sa mai scoata si volumele III si IV.
Mai multi istorici si arheologi au contestat insa aceste lucrari, dupa cum arata presa din tara. Monitorul de Cluj citeaza opinia prof. univ. Ioan Piso, directorul Muzeului National de Istorie a Transilvaniei: “S-a sapat in jurul unui templu si acolo era clar ca a existat o asezare complexa. Cu toate acestea, sapaturile nu au continuat astfel incat sa se scoata la suprafata toate vestigiile si sa fie cercetata intreaga localitate. Aceasta ar fi insemnat identificarea gospodariilor, a zidurilor imprejmuitoare si asa mai departe. Zestrea istorica a Rosiei Montane este imensa, in toata Europa nu mai exista asa ceva, iar noi ne batem joc de aceasta mostenire. Felul in care s-au desfasurat cercetarile acolo pana in momentul de fata nu are nimic de-a face cu practica din acest domeniu, cu corectitudinea sau acuratetea stiintifica. Monografia aceasta nu poate fi facuta de catre cei care se grabesc sa o distruga.”

Opozitie, da’ s-o stim si noi!

Cine sunt opozantii proiectului? O serie de ONG-uri de pe intreg globul, care tin legatura cu “Alburnus Maior” (numele roman al Rosiei Montane), o organizatie locala, constituita din proprietari de case si terenuri de pe raza comunei, care nu vor sa-si vanda nici in ruptul capului casele si pamanturile detinute din mosi-stramosi.
Una dintre cele mai infocate activiste impotriva proiectului RMGC este Stephanie Roth (cetatean elvetian si francez), cercetator si fost redactor-sef al revistei britanice The Ecologist; ea se implica, din 2002, in mediatizarea pe plan international a potentialei catastrofe ecologice. De asemenea, pe internet a fost deschisa o petitie on-line in apararea zonei Rosia Montana, la care au aderat cateva mii de cetateni romani si straini. (www. petitiononline.com/rosia_ro)

Povesti la gura focului

Am fi putut sa ne oprim aici, dar mai merita amintit un episod, care arata in ce masura teama de viitor a pus stapanire pe locuitorii din zona. Stand de vorba cu oamenii, am aflat ca un foraj de explorare facut in urma cu doi ani de RMGC ar functiona acum ca o fantana arteziana, din care iese permanent apa infectata. Din apa ar fi baut o vaca, iar din laptele de la vaca respectiva o fetita s-ar fi imbolnavit si ar fi fost pe punctul de a-si pierde viata… Geologic vorbind, povestea este la fel de credibila ca si iesirea duhului fermecat din lampa lui Aladin. O groapa de foraj, cu un diametru de cativa cm, se inchide in cateva zile, maxim cateva saptamani, prin tasarea solului. Povestea cu “forajul – fantana arteziana otravita – vaca insetata – fetita imbolnavita” poate prinde la nespecialisti. Avand “la baza” o formatie de geolog, povesti de felul acesta ma fac sa zambesc.

Articolul precedentRomânia en détail
Articolul următorDunarea intra in casele romanilor
- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Canada, prima țară care aprobă aderarea Suediei și Finlandei la NATO

Canada a devenit prima țară din cadrul NATO care a aprobat aderarea Suediei și Finlandei la alianță. „Astăzi, Canada a...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -