Titlul conferintei L’aube des lumières dans les Pays Roumains, sustinute de Jacques Bouchard in 8 aprilie la Université de Montréal, este si titlul cartii la care profesorul lucreaza in prezent. Desi este un subiect pe care il studiaza de multi ani, complexitatea lui si bogatia informatiei il determina pe Bouchard sa creada ca va avea nevoie de anul sabatic pentru a-si finaliza proiectul. Deocamdata, el se pregateste sa faca, la inceputul lunii iunie, o noua vizita in Romania, unde va lua parte la Congresul de neo-elenistica, organizat pentru prima oara la Bucuresti. Cu aceasta ocazie, Jacques Bouchard va fi prezent la lansarea monografiei sale Nicolae Mavrocordat, domn si carturar al Iluminismului timpuriu.
Cine a luat parte la conferinta lui Jacques Bouchard de la inceputul lunii aprilie si-a putut da seama de popularitatea profesorului quebechez printre romani. Sala aproape plina a starnit, de altfel, si uimirea sa: el a marturisit ca se pregatise sa vorbeasca in fata unui “grup restrans”. Intrebat cum i se pare publicul romanesc, Bouchard a subliniat, zambind, ca unii se impaca destul de greu cu ideea ca o conferinta reprezinta abordarea unui subiect intr-un anumit cadru, care nu este exhaustiv si ca multi profita de ocazie pentru a-si exprima punctul de vedere. Pe de alta parte, profesorul gaseste ca romanii au o mare usurinta in a se misca pe terenul ideilor si ca dovedesc interes pentru cele mai diverse subiecte.
Din 1972 incoace, Jacques Bouchard a vizitat in repetate randuri Romania; pentru a exprima diferenta dintre perioada actuala si cea comunista, profesorul are o singura expresie: “jour et nuit”. Impartaseste, de altfel, parerea prietenului sau, Virgil Candea: “C’est fou comme les Roumains changent tout le temps”, schimbari care aduc cu ele “binele si raul”. In aceasta din urma categorie profesorul include tendinta de “americanizare” (care, de altfel, castiga teren in intreaga lume, inclusiv in Québec).
Din punctul de vedere al cercetatorului, Romania ramane insa o inestimabila “mina de informatie”: la Biblioteca Academiei din Bucuresti se afla, dupa spusele profesorului, cea mai bogata colectie de documente grecesti, dupa cea de la Muntele Athos. Anul trecut, la Iasi, Bouchard a descoperit ca arhivele bibliotecii cuprind, pe langa documentele aflate la vedere, milioane de alte documente necatalogate. Astfel, Bouchard spera ca studiile sale sa scoata la iveala informatii noi despre perioada care precede Iluminismul romanesc.
Nici roman, nici grec
Cum a ajuns Bouchard sa se intereseze de zorii Iluminismului romanesc? In timpul studiilor sale din Grecia, el a descoperit ca grecii nu cunosteau aproape deloc perioada fanariota. A mers deci in Romania, a invatat limba romana si a fost ajutat de oameni de mare eruditie, care i-au devenit prieteni. Profesorul considera ca marele sau avantaj este tocmai neapartenenta la nici una dintre cele doua culturi, ceea ce asigura obiectivitatea cercetarilor sale si ii aduce sprijinul ambelor parti.
Chiar inainte de Fanar, sustine Bouchard, a existat o simbioza intre romani si greci. In cadrul conferintei, el a impartit in trei mari etape perioada care precede Iluminismul romanesc: “l’église triomphante”(1680-1710), “absolutisme raisonné” (1710-1730), “despotisme éclairé” (1730-1780). Exista si o a patra perioada, “église militante”, caracterizata prin activitatea Huniazilor si prin cea a carturarilor care au format Scoala Ardeleana.
Ceea ce l-a facut pe profesorul Bouchard sa continue cu studiile in aceasta directie este “enigma poporului roman”: cum a luat nastere limba romana, fara sa aiba parte de o gramatica proprie si neavand, pana spre 1860, nici alfabet propriu; cum s-a debarasat ea de slavona, greaca si latina, limbi care s-au folosit secole de-a randul in Tarile Romane; cum s-a format constiinta nationala si cum a aparut termenul de roman (ruman), pentru a desemna pe valahi, pe “moldavi” si pe locuitorii Tarii Ardealului laolalta. Mister in care, cu trecerea anilor, profesorul quebechez se adanceste tot mai mult.
