Deja schitasem, in pauza, ideile unei stralucitoare cronici ale unui meci plin de scantei, care aducea, dupa doua decenii, o noua finala de cupa europeana pentru fotbalul romanesc. Era cronica unui meci romano-englez, vazut de la peste 7.000 de km, dintr-un bar situat la intersectia St-Laurent cu Crémazie, unde vreo 20 de romani au urmarit, cu sufletul la gura, meciul, intr-o ambianta romaneasca, din care nu au lipsit micii, ciorba de burta, palinca, multa bere, tigarile si (doar eram la meci) semintele…
Toate sperantele au fost naruite de un gol, un gol englezesc, marcat in ultimele minute ale partidei. Fara el, ziua de 27 aprilie ar fi insemnat o bucurie imensa pentru 22 de milioane de romani.
Vestitul Rica Raducanu spunea candva ca ar fi dat cativa ani din viata in schimbul unei reguli prin care meciurile de fotbal sa se termine prin minutul ‘85 – ‘86, nu ‘90… Cat de bine ar fi prins o astfel de regula in returul Middlesbrough – Steaua!
Acum ii putem injura cu sarg pe Carlos, Balan, Nesu, pe antrenorul Olaroiu sau chiar pe patronul-finantator, “Jiji” Becali. Intrebati-va insa care ar fi fost tonul presei si opiniei publice romanesti in cazul in care Balan nu ar fi gresit preluarea din minutul 88, daca Nesu ar fi respins centrarea inainte ca Maccarone sa (ne) dea lovitura de gratie cu capul sau chel sau daca portarul Carlos ar fi prins mingea aceea blestemata… Imaginati-va titlurile din presa, in caz de calificare:
“Steaua rezista uriasei presiuni engleze si se califica in finala Cupei UEFA”; “Romanii deasupra inventatorilor fotbalului”; “De Paste, ca de Craciun: Cu Steaua prin toata Europa”…
N-a fost sa fie. Sticlele de sampanie au ramas nedesfacute, iar imensa tristete s-a asternut in inimile romanilor de pe tot globul.
O scurta povestioara, ca sa mai usuce lacrimile din ochii microbistilor: La barul cu pricina, unde cativa romani ne-am dus sa sarbatorim calificarea Stelei si am ajuns sa-i plangem esecul cu lacrimi de bere, servea o chelnerita pentru care ar merita sa emigrezi chiar si pe Marte, nu numai in Canada. Ei bine, fata asta se bucura de intreaga noastra apreciere la trecerea prin fata ecranului, cand era aplaudata la scena deschisa, mai ceva ca un gol din foarfeca marcat de Banel Nicolita sau de Dica. Asta – la 1-0, 2-0 pentru Steaua sau pana cand englezii au egalat. Dupa aceea, de la 2-2 incolo, ca sa nu mai spun la 3-2, cand noi, romanii, eram morcoviti peste masura, fata trecea prin fata noastra fara a starni nici o reactie. Si n-a inteles, saraca, de ce nu ii mai apreciam nurii…