Québecul ne recunoaste experienta auto

De la 1 iunie, SAAQ schimba reglementarile pentru recunoasterea vechimii si experientei auto pentru soferii proveniti din randul imigrantilor. Astfel, dupa cinci ani, se revine la recunoasterea vechimii carnetului de sofer dobandit in afara Canadei, model aplicat in ultimii ani doar pentru o serie de tari “privilegiate”, beneficiare ale unor acorduri bilaterale cu Québec-ul.
De acum inainte, zecile de mii de proaspeti imigranti care ajung anual in Québec vor strabate o cale mai usoara pentru obtinerea carnetului auto, iar asigurarea ii va costa mai putin. Nu in ultimul rand, dupa 1 iunie, cei care vor dori sa obtina permise de conducere pentru TIR-uri, autobuze sau alte vehicule speciale isi vor vedea eforturile mult simplificate si cheltuielile reduse.
Toate acestea au devenit posibile si gratie muncii si insistentei unei asociatii comunitare romanesti din orasul Québec.

In 2001, guvernul Québec-ului modifica reglementarile privind recunoasterea experientei de conducere auto a proaspetilor imigranti. Masura ii afecta pe imigrantii proveniti din (aproape) toate tarile, cu exceptia acelora care aveau acorduri sau intelegeri bilaterale cu statul de adoptie. Romanii nu se aflau intre acesti “privilegiati”, astfel ca s-au vazut in situatia de a nu le mai fi recunoscuta vechimea de pe carnetele de sofer.
Consecintele? Multe si neplacute. Mai intai, asigurarile costa mai mult pentru un sofer “fara experienta”. Apoi, daca un conducator auto (cu vechime in tara lui) nu apuca sa-si treaca examenul practic de conducere in primele trei luni de la imigrare (adica in termenul de valabilitate a carnetului din tara de origine), el se regasea in situatia de “apprenti”. Adica nu avea dreptul sa se aseze la volan decat insotit de o persoana cu minim doi ani de sofat in Québec. Mai mult, nici cei care-si luau carnetul la timp nu puteau, in primii doi ani, sa insoteasca un “apprenti”, din “lipsa de experienta”.

Sofer de TIR: o slujba greu de obtinut, in ciuda ofertei bogate

Nerecunoasterea vechimii ii afecta mai ales pe imigrantii care ar fi vrut sa lucreze pe autovehicule speciale – autobuze, TIR-uri etc (domeniu in care oferta de munca este generoasa). Dupa vechea legislatie, pentru a te inscrie la o scoala de profil, trebuia sa ai minim 3 ani de experienta auto in Québec. Pentru a grabi acest proces, unii recurgeau la “dribling”: plecarea temporara in Ontario, unde licenta se putea obtine mai usor. O varianta costisitoare insa.
Presate de plangeri din comunitate, autoritatile romane (MAE, Ambasada Romaniei din Ottawa) au inceput o serie de demersuri pe langa cele din Québec, incluzand aici SAAQ (Société de l’Assurance Automobile du Québec), in vederea incheierii unei intelegeri privind recunoasterea reciproca a permiselor de conducere. La solicitarea SAAQ de a prezenta documentele necesare unei astfel de intelegeri (bilantul rutier al Romaniei, codul rutier si conditiile de obtinere a permisului auto), oficialitatile de la Bucuresti nu raspund, astfel ca dosarul intra in “punctul mort”.
Independent de actiunile statului roman, demersuri in acelasi sens au fost initiate si de Comunitatea Romana din Quebec (CRQ), o organizatie din orasul Québec. Punctul de pornire – dupa cum spune presedintele organizatiei, Luigi Matei – a fost sesizarea unui sofer profesionist, pe nume Marius Borza.

Actiunea romanilor, in folosul tuturor imigrantilor

Nu vom intra in detaliile (lungi si tehnice) ale demersurilor pe care CRQ le-a intreprins intre 2004 si 2006. Vom spune numai ca, la un moment dat, eforturile organizatiei comunitare romanesti din Québec le-au “deblocat” si pe cele ale oficialilor romani. Probabil ca, fara implicarea acesteia, problema ar fi ramas si astazi nerezolvata.
(Iata, ca exemplu, una dintre “chichitele” care au dus la evaluarea eronata a situatiei din Romania. In Québec, evolutia unei victime spitalizate in urma unui accident este monitorizata sapte zile, dupa care victima iese din evidentele SAAQ. In Romania, evolutia este urmarita 30 de zile. Cu alte cuvinte, daca victima moare in spital in cea de-a opta zi (sau in zilele urmatoare, pana la treizeci), in statisticile din Québec persoana va figura doar ca “ranita in urma accidentului auto”, pe cand in Romania va aparea ca “decedata”. Pe aceste considerente, SAAQ a calculat ca procentul victimelor in accidente de circulatie este prea mare in Romania pentru a putea accepta recunoasterea experientei auto.)

Luigi Matei crede ca la reusita actiunii a contribuit decisiv un memoriu tehnic de 25 de pagini, bine documentat, trimis premierului Jean Charest. Si, evident, lobby-ul facut de alte organisme neguvernamentale. Rezultatul: de la 1 iunie 2006, Québec-ul recunoaste experienta si vechimea soferilor imigranti. Nu doar pentru romani, ci pentru toti soferii, indiferent de tara de origine. A fost o surpriza chiar si pentru initiatorii actiunii: “Doream ca Romania sa beneficieze de o intelegere bilaterala cu Québecul privind recunoasterea vechimii si experientei auto, dar rezultatul a fost schimbarea legislatiei pentru toti imigrantii, ceea ce este mai mult decat speram”, spune Luigi Matei.
Curios este ca celelalte provincii ale Canadei (Ontario, Alberta etc) au normative similare cu cele romanesti, iar SAAQ recunoaste fara retineri permisele auto eliberate acolo, precum si vechimea lor…
Incurajata de succes, Comunitatea Romana din Québec merge mai departe. Urmeaza batalii la fel de serioase pentru recunoasterea diplomelor si suprimarea asa-numitului “délai de carence” (termenul de asteptare de trei luni dintre aterizarea in Québec si intrarea in vigoare a asigurarii medicale). Recunoasterea vechimii in munca din Romania si a drepturilor de pensie au sanse mari sa fie rezolvate chiar in viitorul apropiat.
Cat despre Marius Borza, cel care a fost “catalizatorul” actiunii CRQ, el a obtinut deja permis auto pentru TIR. Nu am putut vorbi cu el, pentru ca era plecat in cursa, in SUA.

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare