Nici o masa fara peste… oceanic

Nu stiu ce faceti dumneavoastra in zori pe la patru jumatate – cinci. Probabil ca dormiti. Astazi nu se luminase bine si eram deja la malul apei. Nu am fost primul – altii mai harnici sau somnambuli isi terminasera cafeaua din termos, iar in sac aveau deja doi sau trei pesti. M-am asezat si eu pe o piatra, sa privesc. Asa fac de cateva zile. Nu-mi incerc norocul la peste. Ii privesc pe ceilalti, fascinat. Efortul de a renunta la somnul acela dulce de dimineata este din plin rasplatit. Aerul e minunat, pasarile se intrec in cantat, iar multe dintre ele se lasa admirate, apropiindu-se fara frica.
Am stat acolo, pe mal, nu mai mult de o jumatate de ora. S-au prins 5 pesti mari, cam de 40 cm fiecare. La vremea asta, vine din ocean “alose savoureuse” sau – cum se numeste pe romaneste – “sardea”. Sa nu va ganditi la pestisorii aceea inghesuiti 5-6 intr-o cutie de tabla, scufundati in ulei sau sos tomat. Dintr-un peste se satura, cu siguranta, doua persoane si este cu adevarat un peste foarte gustos, chiar daca are mai multe oase decat fratele somon.
Daca am face un clasament pe natiuni, campioni la pescuitul sardelei ar fi chinezii. Italienii ii urmeaza de aproape. Romanii nu sunt mai putin dibaci, dar nu-i vei intalni decat la sfarsit de saptamana pe cei care renunta la stiuca si crap.
Pana la mijlocul lunii iunie, la concurenta cu focurile de artificii, cu Festivalul de Jazz sau cu Formula 1, “savuroasa alosa” o sa ramana in preajma barajului, la Rivière des Prairies, sa va satisfaca orgoliul de pescar. Trebuie sa va grabiti. Este un spectacol gratuit si bine rasplatit. Dar concurenta e mare. Am vazut o foca flamanda si am proba ca nici batlanul (“héron”) nu este la cura de slabire.
Adresa: Barajul Hydro-Québec, cu acces din Laval (langa podul Pie- IX) sau, din Montréal, la capatul bulevardului Saint-Michel, intersectie cu Gouin.