Joi, 18 martie 2006, Montréal. Un spatiu al civilizatiei, un timp al democratiei. Si, cu toate acestea, prin amintirile evocate de poetul si jurnalistul roman Demostene Andronescu, am “ajuns” intr-un alt univers. Cel al inchisorilor comuniste, pe care poetul le-a cunoscut, asemeni multor zeci de mii de romani, din interior. Si de unde, asa cum marturiseste, a scapat cu mintea intreaga si nesmintita doar cu ajutorul credintei si al poeziei. Ajuns la o venerabila varsta, poetul a recitat demonstrativ, in fata unei asistente cvasi-inmarmurite, poeziile invatate acum cincizeci de ani, in universul concentrationar romanesc.
Ca imaginatia omului este nesecata o dovedeste, daca mai era nevoie, metoda folosita de Demonstene Andronescu pentru a-si “scrie” poeziile pe care le-a compus in inchisorile comuniste din Romania anilor ‘50. Acolo, detinerea hartiei si a creionului erau delicte pentru care puteai fi ucis. Poeziile se “scriau” deci pe peretii celulelor, pe sapun, pe talpa incaltamintei, oriunde exista o speranta ca vor trece neobservate de gardieni. Iar Demonstene Andronescu le-a “scris”, la sugestia unui prieten, pe lana unui pulover. “Am desirat puloverul, apoi am facut noduri pe firul de lana, in sistemul “punct – linie”, al alfabetului Morse. Apoi, impreuna cu un prieten, am tricotat puloverul inapoi. Astfel, noaptea, sub patura, ca sa nu ne prinda gardienii, am “tiparit” vreo 20 de poezii pe doua maneci ale puloverului”, isi aminteste poetul.
Din pacate, dupa eliberare, sora poetului a aruncat puloverul, fara sa stie ca acesta era “manuscrisul” lui. Pierderea “manuscrisului textil” era a doua pierdere, dupa ce, in inchisoare, Demonstene Andronescu suferise una mult mai mare, prin moartea unui prieten, detinut si el, care memorase peste 80 de poezii, pentru a le trece pe hartie dupa eliberare. Peste o suta din creatiile poetice ale lui Demostene Andronescu din acea perioada au fost apoi rescrise cu ajutorul altor fosti detinuti politici si au fost publicate in 1995, in volumul Peisaj launtric.
Puncte cardinale
Povestea de mai sus, scrisa parca de Kafka, e 100% adevarata si este, din pacate, prea putin cunoscuta. Iar prezenta redusa a publicului la intalnirea intitulata “Adevaruri si realitati romanesti de ieri si de azi”, organizata la Biserica Ortodoxa “Inaltarea Domnului” din Montréal nu este, din pacate, de natura sa ajute la mai buna cunoastere a rezistentei anti-comuniste din Romania. Aflat intr-o vizita la Montréal, poetul si scriitorul de proza memorialistica (dedicata universului concentrationar romanesc) a avut ocazia de a-si expune, pe langa amintirile din inchisorile prin care a trecut, si cateva din ideile politice care il anima.
Demonstene Andronescu este redactor-sef adjunct al publicatiei lunare Puncte cardinale, periodic independent de orientare national-crestina, cu aparitie neintrerupta din 1991 si pana acum. Revista al carei fondator, Gabriel Constantinescu, are o istorie interesanta. Ofiter de cariera, acesta a ajuns, dupa razboi, in lagarele sovietice, unde a scos o revista clandestina, scrisa pe coaja de mesteacan. Eliberat in anii ‘50, Gabriel Constantinescu a ajuns in Romania, unde a repetat episodul publicatiei clandestine. Prins de Securitate, a facut alti zece ani de detentie. Dupa Revolutie, Gabriel Constantinescu a tinut sa-si realizeze visul de a scoate o publicatie anticomunista, legandu-si astfel numele de cel al revistei Puncte cardinale, unde l-a adus si pe Demonstene Andronescu. Care se dovedeste a fi nu doar un poet de calibru, ci si un jurnalist polemic de calitate si un fin analist politic.
Si, nu in ultimul rand, un luptator pentru o idee importanta: aceea de a scoate o antologie a poeziei romanesti din inchisorile comuniste. Idee care a fost in repetate randuri vehiculata, dar niciodata pusa in practica pana acum.
