Zilele trecute, o stire de presa a creat ceva emotie printre ziaristii din Romania: Razvan Dumitrescu, prezentatorul principalelor jurnale de stiri de la postul de televiziune Realitatea, fusese demis. Motivul invocat are, in opinia mea, putina importanta. Ceea ce este important de stiut e faptul ca managerii postului au vrut pur si simplu sa-l demita pe jurnalist, inainte ca acesta sa-si dea demisia. Citisera in presa, in aceeasi zi chiar, ca Razvan Dumitrescu s-ar afla in negocieri cu un alt patron de presa. Pe motiv de imagine, au vrut sa o ia inaintea ziaristului.
Plecarea lui Razvan Dumitrescu de la Realitatea TV, asezonata cu presupuse declaratii belicoase, ar fi dat prost la imaginea postului, si asa destul de sifonata in ultimul timp. Dupa cum probabil stiti, Sorin Ovidiu Vantu, acest personaj reprezentativ pentru vremurile tulburi pe care le traieste Romania, a recunoscut ca este adevaratul patron al postului de televiziune. Mai nou, Sorin Ovidiu Vantu a cumparat si pachetul majoritar de actiuni de la trustul de presa “Academia Catavencu”, care editeaza, printre altele, saptamanalul omonim si ziarul “Cotidianul”.
Demiterea lui Razvan Dumitrescu aduce insa in actualitate o intrebare la care eu incerc sa gasesc raspuns de multa vreme: de ce nici un ziarist cunoscut din Romania nu si-a dat demisia de la vreuna din achizitiile lui Sorin Ovidiu Vantu? Aproape fara sa vrem, intram pe taramul moralitatii liderilor de opinie din Romania. Un taram, veti vedea, minat si destul de urat mirositor.
Nu incetez sa ma mir cand vad, pe aceeasi pagina de ziar, articole semnate de oameni precum Constantin Balaceanu Stolnici si Sorin Rosca Stanescu sau Mircea Cartarescu si Marius Tuca. Pentru numele lui Dumnezeu, ce pot avea in comun acesti oameni?
Il revad cu mintea pe Octavian Paler luand din mana lui Ion Iliescu o decoratie pentru nu stiu ce merite avute de venerabilul scriitor. Cat de flamand de decoratii trebuie sa fii pentru a accepta un premiu de la cel pe care il vezi ca pe un rau absolut? Cat de insetat de bani trebuie sa fii pentru a accepta sa fii pe lista de plata a unor oameni despre care stii ca reprezinta nenorocirea a mii si zeci de mii de semeni de-ai tai?
Mi-l amintesc pe Cristian Tudor Popescu comparandu-l pe Viorel Hrebenciuc cu un “guzgan rozaliu”, dupa ce ani de-a randul lucrase la un ziar patronat de acesta. Care este diferenta intre Viorel Hrebenciuc si Sorin Ovidiu Vantu, Dan Voiculescu, Sorin Rosca Stanescu sau chiar Adrian Sarbu? Niciuna sau aproape: cu totii ascund un trecut pe care l-ar vrea cat mai bine ingropat in arhivele SRI; cu totii au facut bani pe cai prea putin ortodoxe: de la conturile lui Ceausescu, topite in buzunarele incapatoare ale noilor “capitalisti”, la spolierea a zeci de mii de romani de banii pusi deoparte pentru inmormantare; de la santajele de presa, deprinse de pe vremea cand se aflau in solda Securitatii si pana la fraudarea statului prin neplata de impozite sau de alte obligatii fiscale. In mare, cam acestia sunt patronii de presa din Romania. Pe lista lor de plata se afla sute de ziaristi, dintre care cateva zeci de “lideri” de opinie, ale caror salarii ar face sa paleasca de invidie pana si pe cei mai performanti ziaristi din Occident.
Rezultatul? Romania a ajuns tara lui Gigi Becali, individ pe care acesti deformatori de opinie nu mai contenesc sa-l ridice in slavi. Si stiti de ce? Nu pentru ca ei ar crede vreun pic in valoarea lui Becali, ci pentru ca Gigi plateste gras. Singurul lucru care, se pare, conteaza pentru ei.
Am asteptat in zadar ca vreunul dintre ziaristii de seama ai Romaniei sa-si dea demisia in urma anuntului ca Sorin Ovidiu Vantu a devenit patronul lor. Acest lucru nu s-a intamplat. Se intampla insa ca Sorin Ovidiu Vantu sa-i dea afara pe ei. Poate macar acum vor invata ceva.