Imigratia ilegala: manual de utilizare

Poate stiati, poate doar banuiati: imigrarea legala nu e singura cale prin care romanii ajung în Canada. Categoria “imigrantilor ilegali”, destul de numeroasa, este “discreta”, din considerente lesne de imaginat. Unii au venit in vizita la prieteni sau la rude si au “uitat” sa mai plece, altii au ajuns ca studenti si au ramas peste durata studiilor, încercand sa obtina rezidenta sau/si cetatenia. Nu putini sunt insa cei veniti “cu containerul”.
La nivelul Canadei, se vehiculeaza cifra de 500.000 de imigranti ilegali. Pe primele locuri s-ar afla chinezii (cum altfel?), urmati de arabii maghrebieni, indieni (incluzand aici persoanele din Bangladesh si Sri-Lanka); romanii ocupa si ei un loc destul de “sus” in top, cu circa 7.500 – 8.000 de “ilegali”. Dintre care peste 1.500 se afla la Montréal (subliniem ca este vorba de cifre neoficiale).
Cum traiesc ei? Daca luam în seama opinia unuia dintre cei în cauza, conditia de imigrant ilegal în Canada este inferioara celei de animal. Pentru ca animalele au drepturi…

Dupa cum probabil stiti, acum doua saptamani, în cateva mari orase canadiene (printre care si Montréal) a avut loc o manifestare publica de protest a imigrantilor ilegali, care cer recunoasterea lor ca rezidenti permanenti, cu toate drepturile ce decurg de aici. Printre protestatari se aflau si romani: unul dintre ei a acceptat sa fie “sursa” noastra de informatii. Cu singura conditie (de inteles, nu?) de a-i asigura confidentialitatea. Il vom numi, asadar, “Ionnel” (nu e greseala, asa vrea el, cu doi de “n”).

Cine sunt “ilegalii”?

Plecat de 13 ani din Romania, Ionnel a ajuns în Canada în 2002, dupa o perioada “spaniola”. A venit “cu containerul”, o aventura plina de riscuri, pentru care multi au platit cu viata. Lucreaza “la negru”, cu 3,5 – 4 dolari pe ora, si este convins ca practica patronilor care profita în aceste conditii de munca imigrantilor ilegali este cunoscuta si chiar acceptata la nivel politic înalt, gratie (spune el) unor stipendii grase pe care politicienii le primesc pentru a închide ochii. “Singura explicatie posibila este aceea a unei clase politice corupte, care accepta avantaje materiale grase de la patronii fara scrupule, pentru a nu rezolva problema imigratiei ilegale. Imigranti de care însa economia Canadei beneficiaza din plin”, spune Ionnel.
Fara asigurare medicala (Doamne fereste de o îmbolnavire sau un accident!), fara posibilitatea de a avea o locuinta “oficiala” pe numele lor, imigrantii ilegali sunt obligati sa traiasca “la marginea societatii”, cautand mai degraba întunericul decat lumina, si alegandu-si, vrand – nevrand, cercul de prieteni dintre cei aflati în aceeasi situatie.

Si ce doresc?

La aceasta întrebare, raspunsul este surprinzator si complex. El a fost facut public sambata, 28 mai, în cadrul actiunilor de protest ale reprezentantilor categoriei “ilegale” a imigrantilor canadieni. Protest la care Ionnel a participat – el este un caz aparte în care se îmbina, destul de curios (si curajos!) actiunile publice la care ia parte cu necesitatea ascunderii sub un incognito care sa nu-i atraga expulzarea.
Imigrantii ilegali cer deci: regularizarea situatiei lor, respectiv acordarea statutului de rezidenti permanenti, cu toate drepturile care decurg de aici (asigurare medicala, drept de munca – “la alb”), închiderea centrelor de retentie în vederea evacuarii imigrantilor clandestini (Laval, Vancouver, Toronto, Calgary, Fredericton) si chiar procese în justitie împotriva unor ofiteri de imigrare canadieni care ar fi facut “exces de zel” în expulzarea imigrantilor ilegali.
Avand în vedere ca, pentru a accepta pretentiile de mai sus, autoritatile canadiene ar trebui sa renunte la criteriile pe baza carora isi selecteaza anual imigrantii acceptati, protestatarii se ofera sa accepte “la schimb” (!!!) stabilirea unor criterii de comun acord pentru acceptarea, de acum înainte, a imigrantilor.

Intre “imigranti ilegali” si “lucratori fara documente”

Contactate telefonic, autoritatile provinciei Québec declara ca problema imigrantilor ilegali tine exclusiv de Guvernul federal. Acesta este singurul in masura sa decida care dintre “ilegali” pot fi considerati refugiati, statut care le permite sa ramana pe teritoriul Canadei. Este adevarat ca Guvernul Québecului stabileste regulile de acceptare pentru “immigrants reçus” pe teritoriul sau, insa, in ce priveste acceptarea imigrantilor, nu se mai ocupa decat de cazurile de “parrainage” – in colaborare cu guvernul federal.
Cat despre autoritatile federale, acestea prefera sa foloseasca un alt termen pentru a-i desemna pe imigrantii ilegali. Ei sunt considerati, intrucatva eufemistic, “undocumented workers” (“lucratori fara documente”).
Ca reactie oficiala la protestele (hai sa zicem) “lucratorilor fara documente”, doamna Lesley Harmer, director de comunicare al ministrului Imigrarii, Monte Solberg, remite publicatiei noastre o scrisoare a ministrului, din luna aprilie. Cu alte cuvinte, reactia la protestele din mai este o scrisoare anterioara protestelor! No comment…
Rezumand cele transmise de autoritati, vom incepe prin a spune ca acestea nu cunosc numarul “lucratorilor fara documente” aflati pe teritoriul Canadei. Scrisoarea mentionata recunoaste totusi ca exista persoane stabilite ilegal pe teritoriul Canadei si ca, anul trecut, aproape 12.000 de persoane (fara a se face referire la nationalitatea lor) au fost expulzate din Canada. Se mai afirma, in context, ca o mica parte a celor depistati ca “ilegali” au fost totusi acceptati in Canada, pe considerente umanitare.
Pe de alta parte, spune Ministerul federal al Imigratiei, regularizarea situatiei “ilegalilor” ar putea crea nedreptati in cazul celor care depun dosare de emigrare in diverse tari. “Ideea amnistiei sau a regularizarii situatiei lucratorilor fara documente nu este noua. Guvernarea precedenta spunea ca cerceteaza problema, dar – pana la urma – liberalii nu au semnat si nici macar nu au acceptat ideile generale ale unui proiect-pilot de solutionare a problemei in discutie. Astazi, 800.000 de oameni asteapta sa poata emigra in Canada, unii chiar avand ani buni de asteptare. Acestia considera nedrept ca persoanele intrate ilegal in Canada sa primeasca un statut pentru care ei asteapta de ani de zile. (…) De aceea, trebuie sa ne intrebam ce fel de mesaj transmitem prin actiunile noastre. Altfel, cresterea numarului de ilegali in Canada, pe baza sperantei de regularizare a problemei, va readuce problema in actualitate”, mai afirma ministrul federal al Imigrarii, Monte Solberg, in documentul citat.

Mana de lucru ieftina

Guvernul federal recunoaste ca angajatorii canadieni au nevoie de mana de lucru. Deci ar fi nevoie de promovarea de programe care sa “dirijeze” forta de munca reprezentata de “ilegali” spre caile legale. Un astfel de program este “Temporary Foreign Workers” (TFW), care a adus, anul trecut, peste 80.000 de muncitori calificati in Canada; pe langa banii castigati, acestia si-au putut imbunatati cunostintele lingvistice si cele despre societatea canadiana, crescandu-si astfel sansele de a fi acceptati ca posibili imigranti (rezidenti permanenti) in viitor.
Incheiem cu un citat din scrisoarea domnului Monte Solberg: “Dupa doua luni ca ministru, imi este clar ca sistemul de imigrare necesita imbunatatiri. Asteptarea pentru imigrare este prea lunga, programele de munca temporara (TFW) au nevoie de majorari de numar de persoane acceptabile, alte programme sunt neutilizate sau prea putin utilizate. Sunt insa convins ca, lucrand la aceste programe in toate provinciile Canadei, atat la nivelul angajatorilor, cat si la cel al potentialilor salariati, putem aduce imigranti (rezidenti permanenti) in Canada pe cale legala si intr-un mod cat mai eficient, pentru satisfacerea necesitatilor pietei de munca. Este obligatia noastra sa facem asta.”

Adrian Ardelean
Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare