Cei care au luat parte, in 3 iunie, la concertul sustinut de Chœur Laurentien la Gradina Botanica, au avut ocazia sa asculte si un cantec din folclorul romanesc. Paradoxal, includerea acestuia in concert nu i s-a datorat Lilianei Vadan – singura romanca din cor -, ci lui Alain Major, director muzical si dirijor, care l-a descoperit, din intamplare, in repertoriul mai vechi al Corului Laurentien. Sub titlul Les langues de chez nous, concertul a reunit cantece in franceza, engleza, italiana, spaniola, idis si romana. Conform traditiei, la interpretarea fiecarei melodii, unul dintre membrii corului a purtat o piesa vestimentara sau decorativa specifica tarii cu pricina. Liliana Vadan a “ilustrat” “Of, dor, dor, dor” cu un pieptaras romanesc frumos brodat, obtinut cu imprumut de la Ansamblul de dansuri Hora din Montréal.

In Auditorium-ul Gradinii Botanice au fost afisate, cu ocazia concertului, steagurile tarilor din al caror folclor au fost selectate cantecele. Nu a lipsit nici cel al tarii noastre – obtinut direct de la Ambasada Romaniei. Presedinta corului, Patricia Bradley, ne-a marturisit ca ideea de a realiza un concert cu repertoriu in mai multe limbi este o “marca” prin care Chœur Laurentien se distinge de alte ansambluri corale montrealeze. Aceasta “deschidere” i se datoreaza lui Alain Major, directorul muzical al corului, care este pasionat de domeniul lingvistic. “Profitam de faptul ca avem printre noi coristi de diverse origini: sunt oameni care ne ajuta sa alegem cantecele, sa intelegem si sa pronuntam bine cuvintele etc. Iar rezultatul este, prin diversitate, de o mare bogatie.”, spune Major.
Cantecul “Of, dor, dor, dor” facea deja parte din repertoriul Corului Laurentien. “Probabil ca a mai fost cantat candva, poate cu treizeci de ani in urma”, afirma Alain Major. “Nu intelegeam cuvintele, insa mi-a atras atentia pe plan ritmic. Am luat partitura si i-am aratat-o Lilianei, care mi-a explicat textul.” Major recunoscuse limba romana, pe care, din pricina radacinilor sale latine – o considera mai accesibila decat alte limbi: o “verisoara – chiar daca indeparata – a francezei.” De altfel, in urma cu doi ani, el introdusese in repertoriul concertului de Craciun o alta piesa romaneasca, luata dintr-o culegere cu colinde adusa din Romania de Liliana Vadan.

Muzica si curaj

Legatura Lilianei Vadan cu muzica este veche: in copilarie, a urmat Scoala de muzica din Cluj, studii intrerupte din motive de sanatate in anul al cincilea. Cariera ei a luat apoi o turnura diferita: profesoara de franceza, traducatoare pentru Médecins sans frontières. A lucrat, consecutiv, pentru un program universitar si un proiect Phare, apoi pentru Institutul de formare economica si sociala. La muzica nu s-a mai gandit pana a ajuns pe pamant canadian.
In 2002, cand s-a stabilit la Montréal, Liliana Vadan avea 42 de ani. “Fiul meu cel mare era in clasa a XII-a si singura sa preocupare era la ce facultate sa dea ca sa poata apoi pleca din tara. Fratele lui, la fel. Si atunci, am facut un consiliu de familie si am hotarat sa plecam impreuna”. La putin timp de la sosire, Liliana Vadan si-a gasit de lucru ca “adjointe administrative” la spitalul Saint-Mary. Intamplator, una dintre colegele sale de lucru era chiar Patricia Bradley, care i-a vorbit de Corul Laurentien si a luat-o cu sine la o repetitie. “Mi-a placut stilul lor de lucru si am ramas”, spune Liliana. “De fapt, cautasem si inainte un cor in care sa cant, insa nu gasisem nimic care sa ma multumeasca”.
Fire dinamica si pozitiva, Liliana Vadan s-a apucat si de scoala: a facut un curs in domeniul educatiei, un certificat in resurse umane, iar acum este inscrisa la un masterat in Creatie literara (de altfel, ea este si autoarea unui volum de poezie publicat in Romania, in 1995, Mersul pe vant). In cadrul masteratului, se ocupa de fenomenul imigratiei in cartile scriitorilor romani din Québec.
Dar imigratia in propriul caz? “Avem in Romania familia si prieteni de o viata, pe care nu-i putem inlocui. Insa e atata lume care pleaca! Peste cativa ani o sa avem intalnirea de 30 de ani de la terminarea liceului si, facand calculul, am vazut ca ar fi mai usor sa ne intalnim in Canada. N-as sti sa spun ce vom face mai tarziu. Sotul meu viseaza ca o sa-si manance pensioara la Bica. Eu prefer sa nu ma gandesc de pe acum. O sa vedem, cu timpul…”

Corul Laurentien a fost infiintat in ianuarie 1961 si a avut, de la inceput, un repertoriu foarte variat: cantece religioase, fragmente de opera sau comedii muzicale, cantece populare etc. Corul face parte din Alliance régionale des chorales de l’Ile de Montréal. El este alcatuit din aproximativ 35 de cantareti amatori, coordonati de doi muzicieni profesionisti: dirijorul Alain Major si pianista Danielle Fournier. Choeur Laurentien sustine, in principal, doua mari concerte anuale, unul de Craciun, altul la inceputul verii, insa primeste – si onoreaza – adeseori invitatia de a canta cu diverse alte ocazii.