Châteauguay, 1 iulie 2006 – Familia, cunoscutii, precum si multi colegi din Politie l-au condus pe ultimul drum pe Adrian Neacsu. In urma cu doi ani, scriam cu bucurie despre tanarul politist roman care tocmai isi intrase in paine la Châteauguay, in apropiere de Montréal. Si iata ca, la doar 24 de ani, Adrian Neacsu s-a stins din viata, in urma unui accident de motocicleta. Durerea familiei nu poate fi descrisa in cuvinte, mai ales ca, in urma cu numai cativa ani, tatal lui Adrian si-a pierdut viata intr-un straniu accident de masina.
Socati de vestea mortii lui Adrian, toti cei care l-au cunoscut spun ca il vor pastra in memorie ca pe un om exceptional – curajos, plin de energie si de entuziasm. Redam mai jos articolul, astazi teribil de trist, scris de un prieten al ui Adrian Neacsu si publicat in Pagini Romanesti, in aprilie 2004.
Odihneasca-se in pace!
«In meseria noastra, doar rata divorturilor e ca-n filme»
Prietenul meu, Adrian Neacsu, este, la prima vedere, ca oricare dintre noi. Un pic il deosebeste, maturizandu-l, o barba scurta si mustata. Si faptul ca de cateva luni nu-l mai vedem pe la petreceri sau prin cluburi, desi lipseste mai toate noptile de acasa. Se imbraca in negru, isi trage bocancii, isi pune o casca in ureche, un walkie-talkie la brau si «bate» strazile. Nu, nu e rocker. E politist.
De altfel, Adrian a facut dintotdeauna lucrurile diferit. Pe la 13-14 ani isi deschisese singur un «business». A «castigat» contracte prin cartier, a perceput avansuri pe care le-a investit intr-o masina de tuns iarba. Apoi, trecand la «seniori», pe la 16 ani, s-a aciuat pe langa un garaj. A avut poate zeci de masini. A trezit Châteauguay-ul si LaSalle-ul cu paraitul motocicletei lui. Si-a cumparat o barca pe care o tinea in portul de la Lachine. A fumat de tanar si s-a lasat. A reparat, demolat si reconstruit pe langa duplexul pe care si l-a cumparat inca de acum cativa ani. A jucat si mai joaca fotbal. In fine, si-a urmarit peste toate acestea gandul care il munceste inca de cand a deschis televizorul prima data, a devenit politist. Cati ani are Adrian Neacsu? 22!
Dupa secundara s-a inscris la colegiu si a terminat un program de politist. Dar stia ca, pentru a avansa, trebuia sa treaca prin Academia de Politie. Si, pentru ca tot era la etapa de studiu, a facut-o imediat. Viata austera si riguroasa de aici i-a satisfacut cumva si o alta dorinta, la care a trebuit sa renunte, aceea de a intra in armata.
Acum este patrula in Châteauguay, orasul in care a copilarit. O etapa inconturnabila in cariera de politist. Avansarile nu vin inainte de patru sau cinci ani. Si, inca mai greu aici. Oportunitatile mai mari sunt in metropola, la Montréal. Insa nu voia sa astepte alte cateva luni pana cand apareau posturi acolo, s-ar fi angajat si la Polul Nord! Apoi, faptul ca nu este in Montréal nu inseamna ca nu are parte de senzatii tari. Si nu ma refer la a cobori pisicile din copaci – vezi nu stiu ce film – sau la a da amenzi. «Lumea crede, spunea Adrian, ca activitatea noastra principala consta in a taia chitante pentru amenzi. Sau cand nu facem asta, isi imagineaza doar tipete si pistoale scoase. In filme este adevarata doar rata de divorturi. Exploziile, masinile rasturnate si toate celelalte… mai rar.»
De altfel, principala lor arma este cuvantul. Cu el dezarmeaza, cu el conving, cu el castiga. Nu are plan de amenzi, asa cum nu are nici un alt plan sau program. Locotenentul i-a spus in prima zi de lucru ca nu vrea sa-l vada stand degeaba. Raspunde la apeluri la 911, face dosare, ancheteaza (avantajul orasului mic, fara anchetatori), vorbeste cu elevii in scoli, viziteaza casele de batrani. Da, a vazut si cadavre. Da, a participat si la actiuni de salvare a unor vieti – uneori prea tarziu, din pacate. Da, a trebuit sa consoleze familii care au pierdut pe cineva. Toate astea fac parte din meseria pentru care s-a pregatit si nu si-a pus niciodata intrebarea daca trebuie sa continue sau nu. Este meseria care il pasioneaza. A inceput sa-si construiasca un fel de carapace de protectie impotriva socurilor emotionale de acest gen, tocmai pentru a fi eficient in ceea ce face. Meseria asta nu-ti permite sa te atasezi prea mult. Este unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le invete in afara scolii. Pe cont propriu.
Imi vorbeste de avansari la care aspira, de misiuni ONU la care vrea sa participe… Prietenul meu, Adrian Neacsu, nu inceteaza sa viseze. Iar visurile sale nu inceteaza sa devina realitate.
