Foaie verde de trifoi
Zi-mi un joc de pe la noi
Si-am zis verde de podbal,
Romanesc din Montréal…
Acum trei ani era doar o idee nascuta aproape in saga, la care se adauga o buna doza de entuziasm. Astazi este una dintre putinele “marci” respectate ale comunitatii romanesti din Montréal. Entuziasmul a ramas. Ba chiar pare a fi crescut si a-i fi “molipsit” si pe altii. Numele de botez? “Hora”. Nasu’ mare? Florin Salajan. Iar daca la trei ani alti “copii” de-abia stiu sa umble si mai cad din cand in cand, la aceeasi varsta “Hora” sare, joaca si bate pe picior ardeleneste de numa’-numa’…
Istoria incepe in 1993, cand un ansamblu clujean de dansuri populare se prezinta la Drummondville, unde ia parte la un festival international de folclor. La intoarcere, in avionul care pleca spre Europa se afla 12 romani mai putin decat la venire. Dintre cei ramasi in Canada (care, cu timpul, au devenit rezidenti si apoi cetateni canadieni) face parte Florin Salajan. Iar pentru el, dansul popular este o pasiune veche. Poate si datorita faptului ca se trage “de la tara” (din Popesti, un sat situat in imediata apropiere a Clujului) si ca a inceput de mic copil dansurile populare. Au urmat ansambluri clujene, Scoala populara de arta, si, in 1993, ramanerea lui Florin in Canada.
“Sarim” peste zece ani si ajungem in 2003. Moment in care Florin propune infiintarea unui ansamblu folcloric romanesc la Montréal, ca sa poata juca in cadru organizat, nu doar la petrecerile prietenesti. Cu doua-trei fete venite cu familiile in Canada, tot cam atatia baieti si cu mult entuziasm, ia nastere, la 16 august, trupa “Hora”. Care face primele repetitii in garajul instructorului Florin Salajan, apoi se “muta” la Casa Romana, unde sustine si primul spectacol, in toamna lui 2003. O luna mai tarziu, urmeaza al doilea spectacol, la biserica Sf. Ioan Botezatorul (“la popa Chisca”), de unde si primele discutii si probleme, care s-au soldat cu “divortul” de Casa Romana, apropiata bisericii Buna Vestire (“la Popescu”)… Din nou repetitii in garaje si spatii improvizate, dupa ce ansamblul se “inmultise”, avand chiar si doua fete quebecheze in componenta.
Costumele sunt proprietatea lui Florin Salajan, cu exceptia incaltamintei (asa a ramas pana astazi). Vorbim de 4-5 seturi diferite, din care lipsesc insa cele din Oltenia, Moldova sau Oas, drept pentru care din repertoriul trupei lipsesc si dansurile respective. “Nu poti dansa “Oas” fara costume de Oas, asa ca mai amanam includerea acestui dans in repertoriul trupei. La fel si cu dansurile de Moldova sau de Oltenia. In plus, cand pregatesc coregrafia unui anume dans, o fac gandindu-ma si la publicul caruia ii este destinat acel dans. De pilda, pentru publicul nord-american (incluzand aici si canadienii), dansurile trebuie sa fie cat mai spectaculoase, ca sa placa, cu batai pe picior cat mai sus, cu piruete spectaculoase etc”, explica Florin Salajan.
Repertoriul contine numeroase dansuri, majoritatea din Ardeal (Somes, Crihalma, Haidau, Calusarul ardelenesc, Brau fagarasan, Capalna, Ciuleandra).
Existenta scurta, dar plina
“Hora” a participat, in scurta sa existenta, la numeroase festivaluri folclorice multietnice sau spectacole dedicate comunitatii romanesti desfasurate in Montréal, Toronto, Hamilton, Ottawa, Québec, prima invitatie venind din partea comunitatii turce, in anul ulterior infiintarii. De spectacolele date la bisericile romanesti din Montréal sau la Campul Romanesc de la Val David nici nu mai are rost sa amintim. La care se adauga spectacolele date pentru firme private (nu neaparat romanesti, ba dimpotriva), la diverse aniversari. “De revelionul 2005 – 2006, de exemplu, am mers “cu capra” prin cinci locuri unde se desfasurau revelioane romanesti si am avut succes. E drept ca, dupa aceea am amanat microrevelionul nostru pana in martie, dar vom mai organiza astfel de actiuni”, spune Florin Salajan.
De la inceputul lui 2005, “Hora” organizeaza, periodic, seri de folclor si obiceiuri traditionale romanesti. Aici, contra unui bilet nu foarte scump, participantii pot asista la un spectacol de muzica populara si dansuri romanesti, pot admira mici expozitii de arta populara si pot chiar gusta din bucate traditionale romanesti. Sumele stranse in urma acestor actiuni se folosesc pentru chiria salilor de repetitii si pentru achizitionarea de costume populare.
Tot 2005 a fost anul in care Florin Salajan a infiintat Ensemble Folklorique Canadien Roumain Hora, societate non-profit, in cadrul careia trupa de dansuri populare este acum doar o parte, printre sopurile societatii aflandu-se si promovarea valorilor folclorice romanesti in cadrul societatii canadiene.
Cel mai tanar dansator al trupei (Calin) a urcat pe scena la nici sase ani, iar fetele au avut-o in pozitia de “cea mai tanara dansatoare” pe Cati (Ecaterina), care de-abia implinise trei anisori cand a suit pe scena.
Cati dansatori a avut trupa? In total, peste 50. Cel mai mare numar avut la un moment dat: noua perechi complete, plus inca cinci fete. Dintre toti acestia, doar doi (instructorul Florin Salajan si coregraful Cristian Balaj) au dansat inainte de “Hora”, restul luand practic “de la zero” aceasta activitate.
Dintre proiectele de viitor face parte un turneu in Romania (cel mai devreme in vara lui 2007) si o sala pentru repetitii, nu neaparat proprie, dar stabila. Plus completarea trupei, obiectiv permanent aflat in vizorul lui Florin Salajan.
Florin Salajan a sustinut cursuri de “folclor international” la Université de Montréal. El este, de asemenea, unul dintre promotorii folclorului romanesc de pe Mont – Royal. Aici, in fiecare joi seara, pe tot parcursul verii, amatorii de folclor din Montréal se intalnesc la “Lacul Castorilor”, unde invata dansuri populare de pe toate meridianele globului. Veti fi surprinsi probabil sa vedeti chinezi sau arabi care danseaza “Calusarii” sau “Ciuleandra”, asezonate cu… strigaturi romanesti!
