Sambata seara – 12 august – sala sociala a unei biserici unguresti din Montréal era plina de romani. Medieseni, in marea lor majoritate: peste doua sute de persoane, venite sa petreaca impreuna cateva ore placute, in compania muzicii, a unei beri – doua si a unei persoane speciale pentru ei. O persoana care a “trimis” in Canada o buna parte a oraselului Medias. Este vorba despre Diana Sledinsky, profesoara de franceza care, prin lectiile date, a inlesnit unui numar de peste 700 de medieseni invatarea francezei la un nivel care sa le permita sa treaca de dificila proba a “interviului” pentru imigrare. Fara ajutorul ei, spun unii, nu ar fi avut sanse sa ajunga in Canada, astfel ca mediesenii stabiliti la Montréal au oferit o petrecere-surpriza in cinstea fostei lor profesoare. Organizatorul party-ului, Nelu Suciu, mediesean si el, i-a ascuns pana in ultima clipa motivul pentru care a invitat-o la biserica, sambata seara.
Venita in vizita la un nepot stabilit in Toronto, Diana Sledinsky a facut o scurta vizita la Montréal. Un motiv suficient pentru organizarea unei petreceri – surpriza in cinstea ei, la care au venit peste 200 de persoane, in mare parte fosti “elevi” ai profesoarei de franceza in ultimii cincisprezece ani. Dupa cum spun mediesenii – si cum, cu un zambet, recunoaste si Diana Sledinsky – ea a facut pentru cei dornici sa plece in Canada mai mult decat firmele oficiale, care au ca obiect de activitate sprijinirea candidatilor la imigrare. “Cu timpul, pe masura ce persoanele carora le predam franceza plecau una cate una in Canada, aflam de la ele, prin corespondenta pe care o purtam, o multime de lucruri despre etapele premergatoare si despre primii pasi de dupa emigrare, lucruri pe care le spuneam viitorilor amatori de emigrare, si tot asa… Concepusem chiar un plan specific de actiune pentru viitorii imigranti, care se derula pe parcursul a sase luni, cat dura in medie procesul de emigrare de la momentul cand se apela la mine. Fara sa le pretind pentru asta sume de bani, asa cum faceau multe firme private, care cereau taxe mari, inclusiv de la persoane care nu aveau sanse de aprobare a cererii de viza de emigrare. Lucram fara manuale de emigrare, dar puneam suflet in ceea ce faceam si ma apropiam de candidatii la viza canadiana, ajungand sa le cunosc, multora dintre ei, problemele personale si familiale. Pana la urma, aproape fiecare cursant mi-a devenit prieten si multi cursanti care s-au cunoscut la mine in casa, sunt acum prieteni intre ei”, spune Diana Sledinsky. Iar confirmarea ca spusele ei sunt adevarate o reprezinta insasi prezenta extrem de numeroasa a mediesenilor la party-ul oferit la Montréal in cinstea ei.
Meticuloasa si organizata, profesoara are (acasa, la ea, in Medias) o “mapa cu succese” in care pot fi regasiti foarte multi romani care, dupa ce i-au trecut prin mana “la franceza”, au devenit rezidenti canadieni. Spunem romani pentru ca informatiile despre valoarea ei ca profesor de franceza si indrumator intr-ale emigrarii au depasit granitele orasului si judetului ei, astfel ca a avut elevi din Satu Mare, Baia Mare, ba chiar si din Bucuresti… Si va mai avea, pentru ca, dupa cum probabil stiti, siliti de tranzitia care nu se mai termina si de conditiile de trai din Romania, tinerii continua sa emigreze.
Intre franceza, quebecheza si romana
Nu a dorit niciodata sa emigreze din Romania, justificandu-si decizia cu “motive personale”, dar ar fi gata sa vina in Canada temporar, pentru a-i invata romaneste pe copiii emigrantilor romani. “Am avut ocazia sa vad, de cand am venit la nepotul meu din Toronto, cum copiii din familiile de romani de aici, fie ei prieteni sau chiar frati vorbesc intre ei, dupa o anumita perioada de la emigrare, in limba franceza, astfel incat, in timp, capacitatea de a folosi limba romana se pierde sau scade simtitor. Mi-ar placea sa fac ceva ca sa impiedic acest lucru, pentru ca e pacat ca generatia viitoare de romani din Canada sa nu mai stie limba tarii lor de origine”, spune profesoara. Cat despre diferenta dintre franceza “literara“ si “quebecheza“, Diana Sledinsky este de parere ca limba vorbita in Québec este mai “lejera” si mai “utila” in viata de zi cu zi.
