Dosarele Securitatii – Mona Musca, victima colater

Emil Constantinescu declara astazi, cu nonsalanta, ca pe vremea lui erau alte prioritati decat deconspirarea Securitatii. Daca ar fi sa-i dam crezare lui Radu Timofte, seful demisionar de la SRI, am crede ca prioritatea lui Constantinescu era, de fapt, ingroparea dosarelor. Timofte spune ca Emil Constantinescu a fost cel care a pus dosarele politicienilor la secret in momentul in care pe birou i s-a pus dosarul de colaborator al fostului premier Radu Vasile.
Ceea ce se intampla azi cu dosarele fostei Securitati se datoreaza in exclusivitate lui Traian Basescu. Pe 24 iulie a.c., presedintele cerea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) desecretizarea dosarelor oamenilor politici. Sunt multi cei care incearca sa minimalizeze sau sa deformeze gestul lui Traian Basescu. Unii afirma ca presedintele controleaza “dosariada” pentru a-si anihila adversarii politici. O tampenie! Ce exemplu mai bun poate fi dat decat “mazilirea” Monei Musca, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Traian Basescu? Alaturi de Theodor Stolojan, Mona Musca milita pentru fuziunea dintre PNL si PD si pentru formarea unui partid popular mare, care sa domine scena politica romaneasca. Or se stie ca acesta era proiectul lui Traian Basescu in lupta sa cu dusmanul PSD.
Nu pot sa cred ca Traian Basescu nu stia ca Mona Musca avea dosar la Securitate. Cu toate acestea, el a facut “ce trebuia sa faca », dupa propria-i declaratie de acum cateva zile. Intr-o interventie televizata, Basescu spunea: “Eu nu mi-am propus sa protejez sau sa atac pe nimeni, ci sa fac un lucru care nu a fost facut la vremea lui. Daca nu o faceam acum, venea altcineva dupa mine sa desecretizeze dosarele. Era imposibil de conceput o Romanie care intra cu arhivele Securitatii intacte in UE.”
Votat de romani in ciuda faptului ca nu avea “fata de presedinte”, Traian Basescu pare sa faca ceea ce nimeni pana la el nu a avut curajul: sa ia taurul coruptiei de coarnele pesediste (cine, in afara de Basescu, l-ar fi vazut pe Adrian Nastase dand cu subsemnatul in fata procurorilor Departamentului National Anticoruptie?) si, mai ales, sa ceara desecretizarea dosarelor politicienilor, pitite bine prin arhivele fostei Securitati atat de Iliescu cat si de Constantinescu. Cu orice risc. Iar din aceasta perspectiva, Mona Musca a devenit o victima colaterala. Nimeni nu banuia insa virulenta atacurilor si acuzatiilor care s-au revarsat, in zilele din urma, asupra Monei Musca.
Ma voi opri aici numai la atacurile, sub centura, primite din partea propriului partid, PNL. Din momentul in care si-a dat demisia din fotoliul de ministru al Culturii si din conducerea PNL, Mona Musca a devenit un ghimpe deosebit de incomod in fundul liberalilor grupati in jurul premierului Tariceanu. Atat de incomod incat acesta din urma isi gasea cu greu o pozitie confortabila in care sa se aseze. Pentru un sef de partid este usor sa raspunda unor critici venite din afara partidului, ba chiar aceste critici il pot intari in fata propriilor membri. Nu la fel stau lucrurile cand criticile vin din interior, de la unul dintre cei mai populari membri ai PNL, cum era cazul Monei Musca. De aceea, publicarea dosarului de colaborator al Securitatii al Monei Musca a venit ca o manusa pe intentia lui Tariceanu de a se descotorosi de omul incomod. PNL i-a retras Monei Musca sprijinul politic in Parlament, dupa care urmeaza excluderea ei din partid. Este o chestiune de zile.
Multa lume a remarcat insa ca PNL a folosit unitati de masura diferite in judecarea cazului Monei Musca in raport cu cazurile altor colaboratori dovediti ai fostei Securitati, cum ar fi Mircea Ionescu-Quintus (recent demisionat din functia de presedinte de onoare al PNL) sau deputatul Titus Gheorghiof. Motivatia este usor de gasit in criticile pe care Mona Musca le-a adus liderilor PNL si in prietenia afisata dintre ea si dusmanul lor de moarte: Traian Basescu.
Prin contrast, sa notam cum a tratat partidul pe Dinu Patriciu, in cursul ultimului scandal legat de numele acestuia. Vestea ca omul de afaceri a sponsorizat la greu campania PSD la alegerile locale din 2004 nu i-a impresionat prea tare pe actualii lideri ai PNL, unii gasind gestul lui Patriciu chiar normal. Explicatia lui Patriciu a fost ca a decis sa sprijine “un intelectual”, referindu-se la “prostanacul” de Geoana, pe care l-a ajutat in lupta cu “marinarul” Traian Basescu pentru fotoliul de primar general al Capitalei. Asadar, un lider liberal – pe atunci Patriciu era presedintele PNL Prahova – dadea bani grei adversarului de moarte al propriului partid. Curat liberal!
Incercati sa va inchipuiti ca astazi am fi putut sa-l avem in fruntea tarii pe Adrian Nastase, “cel mai corupt si mai mincinos politician”, conform unui sondaj publicat recent in Romania. Numai la acest gand mi se face parul maciuca. Adio DNA, adio deconspirare; cu un premier din categoria lui Miron Mitrea sau a lui Marian Oprisan, am mai fi trait ani buni in cea mai corupta tara din Europa. Asa, o speranta tot mai este, iar acest lucru i se datoreaza aproape in exclusivitate lui Traian Basescu.
Dupa ce s-a fript serios cu Emil Constantinescu, elita intelectuala a Romaniei nu pare dispusa sa-i acorde credit lui Traian Basescu. Fara sa se sinchiseasca insa prea mult de acest lucru, Basescu merge mai departe. Si eu zic ca merge bine.