Itinerar ARC

Campul romanesc din Val David, ctitoria Asociatiei Romane din Canada (infiintata in 1952) este o achizitie provenita din donatia a trei membri fondatori (Alex Fonta, Vasile Posteuca si Ion Taranu, in 1970), cu scopul de a pune la dispozitie un loc de intalnire romanilor care vor sa se vada cu alti romani si-mpreuna sa elaboreze un proiect de prezenta romaneasca in noua lor patrie de adoptie. Era pe vremea cand comunistii de la Bucuresti au lansat printre romanii liberi din Occident sloganul devastator: “Romani, feriti-va de romani!” Traind in democratie care conduce in asa fel incat nici unui cetatean sa nu-i fie frica de un alt cetatean si unde forta libertatii de expresie se exercita cu demnitate si respect, A.R.C. a oferit romanilor acest colt de tara care, pe tot parcursul celor 35 de ani, si-a dovedit vocatia unui spatiu mioritic, in alta parte a lumii dar la noi acasa.
Acum lucrurile stau altfel. Suntem mai multi, cei nou veniti au atins cota de 2.000 pe an. Oameni destul de pregatiti, insa cu identitati echivoce. Multi dintre ei au crescut in cultul personalitatii, cu o memorie a radacinilor incompleta. Isi zic “economici”, ceea ce nu e rau, insa cu totul insuficient. Ce-am facut la A.R.C. si tot ce-am vrea sa mai facem – Forul Romanilor de Pretutindeni odata la 2 sau 3 ani pe durata mandatului unui comitet – s-a facut cu oameni care au avut niste chemari si care si-au trait credinta intr-un angajament socio-cultural, mereu disponibili si binevoitori fiindca: “noi toti datoram societatii in care traim o parte din munca noastra“ (M. Eminescu, Timpul, 1880).
Asa a fost, “o data ca niciodata”. Respectul fata de sine si de ceilalti de la baza omeniei romanesti, bunacuviinta au devenit zeflemea, iar graiul clevetesc.
Scopul principal al A.R.C., in cadrul politicii multiculturale canadiene, a fost sa ne dam o noua identitate culturala inaltand propria noastra cultura la nivelul constiintei unui destin romanesc in lume. Ar fi trist sa lasam in urma noastra impresia c-am venit in Canada numai asa, sa ne facem din ea patria finantelor noastre. Noi am pornit de la cultura ca de la o memorie colectiva a trecutului, cu un cod de comportament al prezentului, orientat in devenirea noastra de romani canadieni, inspre acel Multicultural Being Canadian.
Avem o cetatenie constitutionala civica ce face din Canada o patrie noua fara sa ne pierdem patria de origine. Acestui statut de nationalism civic canadian este de datoria noastra sa-i promovam superioritatea fata de cel etnic, ca niste oameni care stiu ce vor si nu ca niste jalnici nepasatori.
Sunt teme pe care le-am discutat in anii 1970-1980, cand am participat efectiv in cadrul “Federatiei Grupurilor Etnice” la redactarea textelor definitorii ale politicii multiculturale. Toate acestea sunt luate in bascalie de niste oameni in care au fost azvarlite timpuri de mari decaderi interioare.
Din aceste motive ARC nu se poate – fara sa se dezica – lasa pe seama unor intalniri “de iarba verde” sau “satra de manele”. ARC nu se poate nici desfiinta, fara sa nu ne desfiintam. Ideea de descalecare si de mitogeneza a romanilor canadieni trebuie reinventata, redescoperita si retraita asa cum o doresc multi dintre cei nou veniti. Cu acesti romani vrem sa discutam in vara aceasta la Val David, iar la toamna, cand se numara bobocii, la Montréal. Vom vedea atunci ce steaguri vor ridica cei tineri, sub faldurile carora sa continuam actiunea de grup socio-cultural a romanilor canadieni inceputa la ARC in anii 1950.
In prezent, suntem amenintati de autoritatile locale cu inchiderea campului de la Val David si pierderea unor drepturi greu castigate, din lipsa totala de respect fata de mediul ambiant. Debandada de la Val David trebuie terminata. A.R.C.-ul sa redevina simbolul si proba ca se poate trai printre romani oriunde in lume si, mai ales, ca se pot face lucruri cu si pentru romani.
Jean Taranu
Convorbiri ARC (Asociatia Romana din Canada, www.arcanada.org), august 2006