Articolul intitulat “Autodenunt cultural: Targul de pe Gaina in varianta canadiana”, iscalit de subsemnatul, Adrian Ardelean, in precedentul numar al Paginilor Romanesti, a inflamat, din pacate, spiritele (unei parti a) comunitatii romane de la Montréal. Respectiv ale acelei parti, formate din cei patru-cinci co-organizatori (alaturi de subsemnatul) ai evenimentului cu pricina… Care parte, reprezentata in principal de Ileana Mester si de Nelu (Nicholas) Broasca, pretinde acum ziarului Pagini Romanesti sa-si ceara scuze pentru “defaimarea” adusa organizatiei “Avram Iancu” si persoanelor fizice care au pus umarul la organizarea si desfasurarea picnicului “Ca la targ la Gaina”, desfasurat in 22 iulie la Val David. Ce va face ziarul (respectiv conducerea acestuia) nu pot sa stiu, dar pot sa fac, in nume propriu, cateva precizari despre acel material. Cu dorinta de a nu se considera ca imi cer scuze, fiindca nu cred ca este cazul de scuze pentru ca mi-am facut datoria de jurnalist cat mai bine cu putinta.
Voi incepe prin a reaminti ca am fost unul dintre organizatorii evenimentului petrecut pe 22 iulie la Val David (inclusiv prezentatorul si unul din protagonistii spectacolului folcloric prezentat acolo) si, pe de alta parte, redactorul desemnat din partea Paginilor Romanesti pentru consemnarea evenimentului. Situatia, fortuita, m-a pus in neplacuta ipostaza de a fi obligat sa scriu despre un eveniment la a carui organizare si desfasurare am participat, ceea ce este la limita deontologiei, asemeni unui antrenor de fotbal pus sa arbitreze un meci al echipei sale. Cautand o solutie, am ajuns la o altfel de abordare a materialului respectiv. Respectiv “autodenuntul cultural”, care nu are catusi de putin intentia de a lua in deradere munca organizatorilor evenimentului, mai ales ca ma numaram printre ei. Pur si simplu e o altfel de abordare a subiectului…
Pe de alta parte, trebuie sa spun ca tratarea materialului (pentru cei care vor sa isi reimprospateze memoria, el poate fi citit pe site, la adresa www.paginiromanesti.com/arhiva/arhiva.
asp?arhs2&codarts2-M14-08061&lunaarhs08&anarhs 2006&edarhs1) a fost facuta in “cheia” unui procedeu literar pe care nu l-am inventat eu, si care se numeste antiteza (http://dictionare.edu.ro/search.php?cuvsantiteza) sau antifraza (http://dictionare.edu.ro/search.php?cuvsantifraza). Nu-mi inchipuiam ca Ileana Mester (poeta) sau Nelu Broasca (virtual proprietar al unei viitoare edituri), deci amandoi oameni cu procupari literare, nu vor recunoaste acest procedeu.
Este absolut logic ca un articol, prin modul de abordare, tratare, redactare, exprimare, sa nu placa tuturor cititorilor sai, dar de aici pana la concluzia ca autorul articolului care nu-ti place (sau mai mult, ziarul in intregul lui) este un dusman al valorilor nationale, un defaimator bun de dat pe mana justitiei etc. este un drum prea lung… Care ma face sa parafrazez vorbele unui nobil francez, ce spunea “Eu am o parere foarte buna despre madam X. Daca domnia sa are o parere proasta despre mine, exista posibilitatea sa ne inselam amandoi”.
Ce s-a intamplat de fapt? Cateva diferende iscate intre subsemnatul si ceilalti organizatori pe parcursul pregatirii evenimentului (deh, oameni suntem cu totii, cu orgolii si vanitati…) i-au facut pe acestia din urma sa creada ca am sa scriu cu rautate despre acel eveniment. Articolul (abordat intr-o maniera mai putin obisnuita, recunosc) i-a facut sa se autoconvinga ca au avut dreptate. Asemeni unui om care, echipat cu ochelari negri, iese pe strada ziua in amiaza mare, si “vede” ca e noapte…
Una peste alta, timpul, energia si sufletul investite de subsemnatul in organizarea si desfasurarea picnicului si spectacolului de la Val David (incluzand aici rezultatele sale financiare), puse fata in fata cu “rasplata” primita din partea co-organizatorilor, ma fac sa imi amintesc de proverbul romanesc care incepe cu “Facerea de bine…” Finalul proverbului il stiti dvs.
La final, o veste buna pentru cei care, indignati de articolul mai sus mentionat, se afla pe punctul de a renunta la lectura publicatiei Pagini Romanesti. Ei pot reveni la citirea acestui ziar, intrucat nu vor mai fi obligati sa vada in paginile sale iscalitura subsemnatului. Din considerente de ordin jurnalistic, dar care nu au absolut nimic de-a face cu articolul sus mentionat, am decis sa ma retrag din echipa redactionala a acestei (bune) publicatii comunitare. Retragerea nu este sinonima cu “demiterea”, ci mai degraba, daca doriti, cu “demisia”, iar publicarea prezentului paragraf poate fi (si sper sa fie) considerata drept o confirmare venita din partea conducerii ziarului pentru cele afirmate.
Incercat de sentimente amestecate, intre care predomina gustul amar al deceptiei, va saluta pentru ultima oara,
Adrian Ardelean
Muntele Gaina isca valuri la Montréal
Evenimentele organizate la Val-David intru celebrarea unei traditii de peste mari si tari, tocmai de pe muntele Gaina din Romania, au dat nastere unor emotii neprevazute in program. Ne referim aici la cele provocate de publicarea in editia Pagini Romanesti din 19 august a unui articol pe acest subiect, semnat de colaboratorul nostru Adrian Ardelean.
Intitulat “Autodenunt cultural: Targul de pe Gaina in varianta canadiana”, articolul s-a dorit a fi redactat intr-o nota mai aparte: pe de o parte, pentru a rezolva problema de incompatibilitate dintre statutul de ziarist-martor la un eveniment si acela de organizator, iar pe de alta, pentru a atrage asupra evenimentului si privirile celor pentru care actiunile din comunitatea romana nu prezinta mare interes. Ei bine, tocmai aceasta abordare “speciala” a creat animozitati in randurile organizatorilor si participantilor la evenimente. Trebuie sa recunosc ca o buna parte din aceasta suparare o inteleg, fiindca nu poate fi placut sa te vezi numit “terorist cultural” asa, pe nepusa masa, cu atat mai mult cu cat cuvantul “terorist” da astazi frisoane intregii planete.
In urma articolului cu pricina, am primit la redactie doua scrisori. Una dintre ele poate fi citita la rubrica Posta redactiei. Cealalta, trimisa de dl Nicolas Broasca de la Québec (si domnia-sa participant la organizarea evenimentelor mentionate la inceput), ne someaza – exagerat, as spune eu – sa ne cerem scuze, caci altfel ne paste tribunalul. Ar fi cam a treia amenintare cu tribunalul la adresa noastra, dupa aceea a dlui Basile Gliga si a unor domni de la Biserica Buna Vestire. Nu frica de tribunal ne determina sa scriem randurile de fata, ci pur si simplu constientizarea faptului ca, in mod neintentionat, textul publicat in numarul trecut al Paginilor Romanesti a putut sa supere oameni pe care noi ii pretuim. Regretam asadar, sincer, neintelegerea provocata. (George Sava)
